Ioan Pop Barassovia

Lipit

 

 

Mă văd prin fereastra lipită de mine

zăresc ochi plini de ură

pe trecerea de pietoni

traversată în fugă la cotitură.

Aș vrea să zbor, dar asfaltul

încleiat mă ține de umbră

sunt legat pe vecie

într-o existență întoarsă pe dos

de cei care mi-au schimbat soarta

și acum îmi râd în nas frumos.

Cineva trebuia să cadă de fraier

“ai grijă de tine Garnier”

și în special

ai grijă cum vorbești cu sora ta

care acum are

alt statut social.

Afișe reclame și o lătrătură

băgată forțat pe gură

petice și manele mârlănești

te fac să-ți amintești

clipă de clipă unde te găsești.

Partidele politice vâscoase

îmi aplică pe piele zdrențe noroioase.

Zile și nopți îmbinate

în țara prinsă-n capcană

urlete mizerie certuri și foame

și Buni aia rea

care mi-a mâncat urechile

asta mi-aduc eu aminte

de copilăria mea.

Doamne ferește de casa de pe lipitură

unde înghiți cartofi franțuzești

și se lipește de mațe

ciorba încălzită a doua oară

încât abia mai rezist

cu mâncarea de fomist.

Lipit de pământ

sărac lipit pământului

nu pot să mă înalț la cer

în bătaia vântului.

(selecţionerul lunii noiembrie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Vlad Drăgoi)

Foto: Adrian Lăcătuş