Mihail Vakulovski

„Toţi ceilalţi apropiaţi”

„Tataie plus mamaie egal love”

„Toţi ceilalţi apropiaţi” de Sabina Comșa, volumul cîștigător al premiului I în cadrul primei ediţii a concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, e compus din două părţi total diferite, de parcă ar fi fost scrise de două persoane din două şcoli de poezie diferite.

Prima parte, „Bypass”, e descriptivă, cu poeme în proză, savuroase şi miraculoase, cu personaje realist-magice de apartament, cu umor, ironie & carnavalesc urban. În „Clipuri piratate”, partea a II-a a cărţii, avem poezii foarte scurte şi precise, eliberate de orice detaliu care ar putea spune ceva mai mult decît o sugestie. O poezie directă şi personală, ca pentru cititorii din mileniul III, care refuză să citească ceva mai lung decît o postare scurtă de pe facebook.

Chiar din primul poem al cărţii, „Vacanţă”, înţelegem că avem o poezie asemănătoare cu cea a lui Cristian Popescu, care conţine un mit familial. La Sabina Comșa totul se învîrte în jurul lui tataie şi mamaie (aşa începe cartea: „Munţii noştri au fost creaţi după electrocardiograma mamaiei. Toţi băieţii din fotografiile medalion de pe cruci au fost iubiţii lui mamaie. Toate fetele după care s-au numit refugiile au fost iubitele lui tataie”). Din al doilea poem al cărţii, „Papucii”, se înţelege că tataie nu mai e, chiar dacă mamaie face tot posibilul să camufleze asta („Uneori agaţă în cuier hainele lui tataie, să vadă şi poştăriţa. Să ştie că e încă o partidă bună. Iar, când au fost cei cu instalarea apometrelor, mamaie a scos pe policioara din baie un aftershave şi cîteva lame Gillete. Pe uscător a întins nişte izmene. Să ştie şi administratorul cine-i şefa. La ocazii speciale, mamaie poartă ceva de la tataie – un monoclu, nişte pantofi sau măcar decoraţiile sale de război. Le asortează numai la rochii decoltate roşii sau la pantaloni mulaţi pe fund”). Aşadar, eul liric e memoria copilului, iar tataie şi mamaie sunt – ca-n proză – personajele principale. Mamaie şi tataie au lumea lor care, privită dintr-o parte, pare miraculoasă. Sabina Comșa ştie să le creeze un univers numai al lor, în care să-i plaseze pe zeii familiei, cu muzica tinereţii lor, cu jocurile lor de societate, combinate perfect cu jocurile nepoţilor, cu obiceiurile lor ciudate („Mamaie intră în hipermarket. Alege cel mai frumos cărucior. Scoate din geantă o soluţie naturistă de curăţat. Scoate o periuţă de dinţi electrică şi începe să-l cureţe. Nu se atinge de cărucior pînă cînd nu străluceşte atît cît să-şi vadă plomba de argint din măseaua de sus. Apoi îi verifică atent roţile. Scoate din geantă o șurubelniţă. Strînge bine-bine şuruburile. Dacă nu-i place cum se mişcă, picură nişte vaselină dintr-o sticluţă de parfum Oriflame. Încă nu e momentul să cumpere ceva. Trebuie controlată şi vînzătoarea. O întreabă ce boli a avut în copilărie, dacă o face protejat, dacă foloseşte detergent de rufe cu microparticule. Îi ia o mostră de ruj. O încearcă pe verighetă, testează conţinutul de plumb. Nici omul de serviciu nu scapă. Trebuie să-i arate mamaiei toate tehnicile de răsucire a mopului. Toate trebuie să fie sincron cu mişcarea planetelor, cu stelele din zodia ei. Se duce mamaie şi la cel care se ocupă cu muzica de fundal. Îi dă un CD făcut de ea, cu melodii de-acasă. Abia acum e momentul să înceapă cumpărăturile!”). Poemul emblematic al cărţii e „Doi”, în care tataie şi mamaie decid să dea lumii o demonstraţie de viaţă (şi moarte): „Tataie şi mamaie au decis într-o noapte să facă dragoste în parcul din spatele blocului”. Au trimis invitaţii nepoţilor, tataie a pregătit terenul, „s-a învârtit să măsoare locul, umiditatea şi chiar soiul pămîntului din parc. În tot acest timp, mamaie a împărţit vecinelor care au ieşit pe balcon steguleţe de încurajare şi cartonaşe cu note. Tataie a considerat necesar să demonteze un leagăn şi cîteva balansoare, ceea ce a durat cam trei zile”. Dar mamaie „avea provizii pentru tot blocul, masa de protocol includea pîine făcută în casă, murături şi lapte de la ţară”. S-a implicat şi administratorul blocului, care „s-a ocupat personal de sonorizare, a scos magnetofonul şi l-a conectat la boxe. A pus Beatles şi Maria Ciobanu”. Cînd atmosfera era deja pregătită („în groapa săpată de tataie s-a aşternut o pilotă cu inimioare şi îngeraşi. În spatele ei, s-a proiectat de la parter, pe plopi, un filmuleţ: cu mamaie la cratiţă, cu tataie pe tractor, cu mamaie alăptînd, cu tataie mulgînd vaca, cu mamaie şi tataie la cursul de sîrba, cu mamaie şi tataie în piaţă la ruşi”), „sub uralele vecinilor, care aruncau cu orez şi confeti, cei doi au apărut goi, ţinîndu-se de acelaşi baston. Au zîmbit, niciunul nu-şi purta proteza. S-au aşezat în groapă, s-au încolăcit de cîteva ori şi au murit aşa. Şi toţi au ridicat cartonaşele cu nota 10”. Notă cu care apreciem şi noi „Toţi ceilalţi apropiaţi” de Sabina Comșa, unul dintre cele mai reuşite volume de debut din ultima vreme!

Sabina Comșa, „Toţi ceilalţi apropiaţi”,

Ed. Tracus Arte, București, 2014