Dan Coman

narcisa

uneori am vrea şi noi să stăm liniştiţi singuri tolăniţi pe moviliţa din sufragerie

am vrea şi noi să lăsăm puii de cârtiţă să alerge în neştire peste iarba din hol

am putea lua prânzul ascunşi de gândaci în cuptorul de la aragaz

(vai de ar afla toate astea mama ne-ar cumpăra umbrele roşii pentru obraji

şi-ar unge cu iaurt vorbele pentru a ne intra mai cu poftă în cap)

dar ştiţi cum e vine câte o domnişoară înaltă cu nume de floare să zicem narcisa

şi atunci trebuie să ne îndrăgim casa

îi arătăm farfuriile de lemn pe care am pus măcriș proaspăt

o îndemnăm să facă salturi graţioase peste saltelele din sufragerie

dar ea se plimbă prin dormitor şi hainele i se veştejesc

de-ar fi cu mine un bărbat cât de bădăran – zice – i-aş strânge picioarele

cu pleoapele astea false

atâtea aş face cu viclenia lui înnăscută încât ar suspina vulpile trupului

de-ar fi cu mine un bărbat cât de violent mi-aş mototoli singură

chipul în cada plină cu apă fierbinte

atunci pe deasupra moviliţelor din sufragerie se aprind focuri înalte

noi fierbem la ele laptele liliachiu îl punem în căuşul palmelor

şi o pocnim peste vorbele triste

(selecţionerul lunii septembrie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Dan Ciupureanu)