O. Nimigean

Pîlpîind nehotărît peste smîrcuri

 

vreau să vă strîng de gît pînă scoateți ochi albi și mari

ca niște burți de broască

și limbi lungi și vinete ca splina porcului

vreau să vă pocesc mutra să-mi izbesc pumnul în ea

ca într-un aluat

vreau să vă crăp țestele să vă storc punga aceea de puroi căreia

aveți nerușinarea să-i spuneți creier

vreau să vă calc în picioare să vă pisez sub călcîie

să vă zdrobesc oasele cu barosul

să vă pun sub ciocane pneumatice

să vă storc în prese hidraulice

vreau să vă fac o pastă informă în care să scuip pe care

să mă piș

vreau să vă mătur cu hidrantul

să vă împing în veceul public

vreau să vă încarc în hîrdaie cu lopata

și să vă torn în troace

vreau să vomit pe terciul vostru

tot ce m-ați obligat să înghit treizeci de ani

tot ce n-am putut mesteca tot ce-au respins cu scîrbă

celulele mele totul

totul totul aproape eu însumi întreg

să mai rămînă doar două aripi subțiri transparente

un fluture alb

pîlpîind nehotărît peste smîrcuri.

(selecţionerul lunii septembrie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Dan Ciupureanu)