Radu Pavel Gheo

Lache de la primărie

De obicei, cînd vor să se mîndrească – şi vor – cu propriul oraş, timişorenii apelează la multiculturalismul de acum cîteva zeci de ani, la momentul revoluţiei, la avansul pe care Timişoara îl avea odinioară, graţie legăturilor cu Occidentul, la spiritul civic. În general, la trecut. Mai puţin la prezent.

Prezentul nu ne e prea mare. E pur şi simplu obişnuit, românesc, balcanic. După douăzeci de ani de mîndrie locală, în care pînă şi pe plan politic timişorenii se încăpăţînau să realeagă un primar şi consilieri ai Partidului Ţărănist, în 2012 au ales în sfîrşit un primar susţinut de PSD, chiar dacă vopsit în PNL. Printre altele, un argument bun a fost şi acela că, după decenii de opoziţie, acum, cu un primar aflat de partea puterii, or să primească şi ei pomana şi pleaşca guvernamentale. Bine, n-au primit nimic, fiindcă nu mai e USL-ul. Fiindcă oricum au mult mai mult decît teleormănenii (de exemplu). Fiindcă aşa e tradiţia.
Asta n-ar fi contat prea tare dacă primarul nou ales, dl Robu, nu s-ar fi dovedit cel mai jalnic administrator al oraşului din ultimele decenii, inclusiv cele comuniste. Om slab, plin de orgolii, uşor rasist, foarte ţîfnos şi – cel mai grav lucru – incredibil de incoerent, dl Robu s-a dovedit un banal Lache, incapabil să conducă un oraş prea mare pentru mînuţele lui, dar destul de bun ca să-l dea peste cap.

Fiindcă Lache al nostru, chiar dacă nu-i în stare să ducă la capăt nici măcar proiectele deja proiectate de alţii, e mereu plin de idei. Agitat şi vag isteric, schimbă mereu lucruri fără socoteală, cu avînturi de mic stăpînitor. Şi să nu îndrăznească să-l critice careva. Oricum nu bagă în seamă cetăţenii de rînd care îi critică opera şi viziunea. Lache nu poate greşi: cei din jur se înşală, nu-l înţeleg şi, de altfel, sînt prea mărunţi ca să conteze. El e Primarul. Nu el e în slujba oraşului, ci oraşul e proprietatea lui. Jucăria lui. Aşa i se pare. Între timp, lipsit de un proiect coerent de dezvoltare, oraşul se degradează. Mai mult, micile grupări de interese din primărie sau cu relaţii politice îşi văd de treabă mai abitir ca înainte, fiindcă acum sînt alte cerinţe: au plecat ţărăniştii, iar oraşul e condus de PSD, de PNL – partide mari, nevoi mai mari, afaceri mai mari.

Niciodată n-am mai avut senzaţia de acum: că nu-mi place oraşul în care trăiesc. Dar aşa e. Oraşul începe să îşi piardă ceea ce îi dădea farmecul specific de odinioară. În Piaţa Operei, loc tradiţional de promenadă, o reorganizare a spaţiului ocupat de terase a lăsat doar nişte culoare înguste între terase şi clădiri, prin care trecătorii abia se strecoară. S-au tăiat şi ras de pe faţa oraşului sute de copaci, zeci de zone umbroase, lucru care se simte mai tare acum, vara, dar o să se simtă permanent. Oraşul verde de altădată e tot mai betonat, mai asfaltat, mai pietrificat. Piaţa Libertăţii e un exemplu bun: dacă înainte de venirea dlui Robu proiectul de reabilitare prevedea ca piaţa să arate aşa,

acum, în vremea lui Lache, ea a ajuns să arate aşa, căci cui îi trebuie copaci în oraş?

(Apropo, între timp unul dintre cei doi copaci care se vede în fotografia de jos a fost tăiat şi el. Al doilea s-ar putea să scape, fiindcă a fost sădit de regele Ferdinand. Deşi…)

Lui Lache din Banat nu-i plac nici fîşiile de verdeaţă de pe marginea trotuarelor. Nici grădiniţele şi straturile de flori din faţa caselor şi blocurilor, pe care mulţi timişoreni le îngrijesc (chiar le îngrijesc). Multe nu-i plac. În schimb îi plac betoanele şi maşinile. Asfaltează mult – superficial, dar mult.

Şi-i mai plac şi fîntînile cu luminiţe. Pentru astea ar plăti oricît. Doar nu dă de la el, ci de la timişoreni. Multe proiecte a avut şi le-a uitat pe parcurs (de la metroul timişorean pînă la mutarea liniilor ferate din oraş), iar pe altele le-a făcut prost (s-a încăpăţînat, „în ciuda duşmanilor”, să cumpere nişte minibuze electrice pe care nu le-a mai putut înmatricula, deci nici folosi). Însă fîntîna cu lumini de pe Bega e marele lui proiect urban. Amprenta lui pe faţa bietei Timişoare. Fîntîna lui Lache din Oraşul Revoluţiei.