Andra Rotaru

Păsări în cuşti

când au început mişcările cu pumnii

de abia mai respira. i se spusese

că acelea sunt gesturile unei păsări în colivie.

două erau negre,

se târau pe jos.

alte trei erau negre, se ţineau strâns,

îşi împingeau trupul

una alteia.

(respirau greu, spuneau sacadat ceva)

când ţesutul se agăţa de alt ţesut,

carnea începea să cadă. cea mai mică

era deja dezbrăcată. agoniza,

iar membrele ei încă se unduiau. trăgea

de pulpa robustă a unei păsări albe.

în curând deasupra sa

se aşternea un acoperiş masiv de trupuri.

se ridica

deodată ce ea îşi începea unduirile.

când aici nu a fost nimic altceva,

când aici nu a fost.

se întorcea cu spatele

când trupurile năvăleau iar. o acopereau,

apoi împresurau ca într-o cuşcă.

împingea într-unul, celelalte se mişcau

dezarticulate.

acum imită şi pumnii se ridică.

coboară un decor fals de trupuri.

spasmele lor trec în spasmele ei.

răsuflările lor se aud direct din plămâni.

inseminează plămânii ei care se deschid

(selecţionerul lunii septembrie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Felix Nicolau)