Alexandru Vakulovski

Nu vreau acasă

Pe majoritatea oamenilor îi caracterizează faptul că întotdeauna vor unde e mai bine, unde se simt confortabil și liberi, unde nu li se pun bețe în roate și sunt apreciați. Însă nu e cazul nostru – al celor rămași în R. Moldova. Mulți moldoveni au plecat, și nu-i poți acuza. Moldova, ca stat, e în agonie de la Independență, ca să nu răscolesc mai departe. Pe undeva s-a evaporat și un milion de moldoveni, cu așa viteză ne vom trezi peste vreo zece ani la minus nu știu câți moldoveni. Vom dispărea.

Cei rămași acasă, în Moldova, sunt, cu siguranță, masochiști. Nu poți spune că te motivează salariul, nu poți spune că îți sunt create condiții optime de muncă, nu poți spune că ai o pensie care te face să nu te gândești cu groază la ziua de mâine, nu poți spune că poți munci și trăi în condiții normale, nu poți spune că suntem conduși de niște oameni demni, de cei mai buni. Nu, în shimb putem spune că avem cele mai mici salarii din Europa, că muncim în cele mai proaste condiții, că pensionarii caută prin gunoi, pentru că pensia nu îi ajută cu nimic, că avem, de departe – cea mai proastă și coruptă clasă politică din Europa și nu m-aș mira dacă din întreaga lume. Schimbăm ceva? Parcă am vrea, dar nu prea. Îi votăm pe jegoși și tâlhari și mai facem un pas înapoi, nu înainte, cum se laudă ei prin spoturi create cu prețuri europene.

Ce naiba ne ține în Moldova, dacă nu putem schimba nimic? Masochismul, indiscutabil. Ne place să respirăm criza, să ne rănim, să fim răniți. Ne zgâriem pe față, ne tăiem venele, ni se rup coastele și ne ridicăm din nou în picioare și mimăm mersul. Ne place să fim proști, să-i vedem la televizor pe Dodon, Lupu, Voronin, Filat, Shor, Usatâi. Nu trece o lună fără să mai inventăm vreun idiot corupt pe care să-l punem la putere. Tot moldoveanul poate spune cu mâna la inimă: cel care mă conduce este mai prost ca mine.

Românii se plâng continuu de situația României, ei cred că o duc cel mai rău din Europa, dar nu e așa. Am văzut România înainte de UE, o văd acum. Îți vine foarte greu să crezi, venind din Chișinău, însă în România pensionarii au planuri de viitor. Pentru că au o pensie care le permite asta. În Moldova nici tinerii nu-și pot face planuri, pentru că ziua de mâine e prea departe și nu prevestește nimic bun. Românii se plâng de drumuri, dar de când sunt în UE s-au construit autostrăzi. Românii se plâng de politicienii lor, dar DNA-ul îi bagă pe cei corupți săptămânal la răcoare.

Mi-aș dori ca mama mea, după 40 de ani de muncă, să-și poată plăti iarna întreținerea din pensie. Mi-aș dori ca pensionarii moldoveni să călătorească în loc să caute prin containerele de gunoi o felie de pâine. Mi-aș dori ca tinerii să muncească și să fie mulțumiți. Mi-aș dori să spun cu mândrie: ăsta este Președintele Moldovei, ăsta este prim-ministru nostru. Dar – nu.

Nu vrem acasă, dar ne întoarcem. Și vom merge la mare în Ucraina.

Deschide.md