Sever Gulea

Cristian Teodorescu, Șoseaua virtuții. Cartea câinelui

Editura Cartea Românească

Debutul anilor 90, anii nebuni ai României, în care totul părea posibil, în care proiectul democrației autentice, al reformelor radicale se simțeau mai aproape ca niciodată, credibile, fundamentate de aparenta despărțire brutală și categorică de trecutul comunist, la Revoluție. Anii de bun augur pentru milionarii de azi, formați în acele vremuri confuze din punct de vedere legislativ, anii în care speranțele s-au sufocat pe măsură ce impactul politicilor totalitare și-a dezvăluit proporția, pe măsură ce alternativa reală, dar încă lipsită de coeziune și forță a sucombat sub bâtele minerilor, după simbolica și memorabila manifestație din Piața Universității. Sunt ani care, dincolo de cenușiul și stângăciile (sau stângismele?) conservate și cultivate într-o societate intrată în agonie, n-au fost lipsiți de pitoresc, de acel amestec violent de vechi și nou, de polarizare socială transparente în cele mai cotidiene situații. Sunt anii cu macarale abandonate, orfani arhitecturali faraonici, anii cu câini vagabonzi, buticuri non stop, anii în care se stătea la coadă la cărți și se mânca presă scrisă pe pâine. În acest cadru eclectic, marcat de atâta pitoresc și disperare, în care se cultivă riscul, în care flerul și deciziile radicale, pilele și slalomul fac diferența între bogăție și sărăcie, e proiectat cel mai recent roman semnat de Cristian Teodorescu, intitulat Șoseaua Virtuții. Cartea Câinelui, o poveste despre o înavuțire reprezentativă, marca anii 90, cu toate strategiile și consecințele aferente. Este povestea unui protagonist cu un nume care nu e deloc întâmplător: Câinele, inginerul chimist, fabricant de salam de soia, la finalul regimului comunist, care dovedește că are un nas fin pentru oportunitățile de afaceri venite cu valul Revoluției. În anii în care tipografiile, editurile și publicațiile tipărite dau lovitura, Câinele își topește economiile de la CEC și deschide ușile cu suta de lei, pentru a înființa o revistă dedicată rețetelor culinare. O revistă tipărită pe hârtie ordinară, un fel de fițuică strecurată pe tarabe care are însă un succes neașteptat (e lucru cunoscut că în acele vremuri oamenii erau flămânzi de tipărituri variate). Dar lucrurile sunt de abia la început, iar Câinele pregătește nivelul următor al investiției sale - o revistă ilustrată, cu preparate apetisante fotografiate profesionist - Gastronomul capătă un grad superlativ, așadar devine Supergastronomul, un format magazin care înghesuie informații dintre cele mai variate, oglindind, pe undeva, caracterul pestriț și neomogen al întregii epoci. Tranziția nu se face simplu, ea implică de fapt investitori influenți, atrași de potențialul profit rapid, sforile trase de politicieni sunt pârghia esențială pentru avansare și totul se traduce, de la o zi la alta, pentru Câine, într-o mașină nouă, redacții de apartament, fotografi și asistente. Ba chiar protagonistul dă lovitura, reușind să se afirme și în cadrul unei emisiuni culinare televizate. Devenind un personaj tot mai notoriu în peisajul bucureștean, Câinele degustă culmile potențialului său succes atunci când i se propune să își valorifice capitalul de imagine pentru promovarea restaurantelor de lux și chiar să lucreze pentru Președinte. Toată această ascensiune se câștigă cu prețul compromisului, cu prețul cedării în fața noilor tentații care pregătesc metamorfoza personală a protagonistului. Căsnicia se destramă, în peisaj apar amantele de la politiciene active și versate, la doamnele care predau informal noile maniere ale timpurilor. Gustul libertății este gustul tunurilor antreprenoriale, al atracțiilor neconvenționale, al mijloacelor ocolite și improvizate de rezolvare a problemelor, al valutei care sparge tavanul și al mutărilor gândite în avans, spre noi sume amețitoare. Câinele este un autentic supraviețuitor: nu scapă neatins de valurile și încurcăturile greu de anticipat ale tranziției (nu doar că viața personală i se dă peste cap, dar chiar ajunge și suspect de crimă), dar reușește să nu se lăcomească prea tare, să se lase ghidat de nasul tot mai experimentat în orientarea spre o nouă mișcare inspirată. Și a te abține de la a te lăsa devorat de potențialul provocărilor și ispitelor deschise de sumele enorme, complicitatea politicienilor și zelul domnișoarelor dornice de afirmare nu e lucru puțin, în vremea în care securiștii caută să își recicleze și să își valorifice atuurile, iar românii se trezesc din beția frumoasă și scurtă a Caritas-ului.

La 25 de ani de la fenomenul Piața Universității, Cristian Teodorescu aduce în atenție culisele prea puțin vizibile la momentul care ar fi putut fi decisiv pentru evoluția țării - mai precis aduce în atenție exact spiritul României confiscate de vechile năravuri deghizate în straie noi. Reconstruind narativ și descriptiv atmosfera anilor 90, printr-o poveste credibilă și accesibilă și celor mai puțin familiari cu harababura postdecembristă, romanul lui Cristian Teodorescu spune, prin mijloace fictive, povestea unei generații al cărei portret rămâne chiar și azi eclipsat de tabuuri și temeri, o poveste proiectată într-un deceniu în care Șoseaua Virtuții, privită în perspectivă metaforică sau nu, va rămâne doar un nume de stradă dintr-un cartier periferic bucureștean, nicidecum un zeitgeist al timpurilor de ieri sau de azi.