Mircea Ivănescu

minciună?

ce frumoasă e moartea – nu? – nodul în gât
şi ochii măriţi – care te fixează deodată,
şi mâna zvâcnită la rădăcina, migălos răsfirată,
a durerii din piept – acolo, unde pulsează urât

carotida – şi vezi că nu mai poate, nu mai poate
să respire – şi stai – şi tu eşti aici, dincoace – şi nu simţi
nimic – (ai vrea, nelămurit, doar să fugi, să fii într-altă parte)
şi ce frumoasă e moartea – şi e un soare cu zimţi

foarte înceţi pe faţa care se face lividă – şi ce
frumoasă e moartea – (şi asta, de pildă, e
o clipă, care trece, nu trece, – şi mai târziu

tu faci vorbe – din astea –) şi ce frumoasă
e moartea – şi chiar, sfinţi părinţi – ştiu –
iadul e neputinţa de a iubi – de a simţi – şi ce frumos –

(selecţionerul lunii iulie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Dragoş Varga)

Foto: Ion Cucu