Traian Ştef

Frica de moarte

 

Dacă ai dormit noaptea în pădure

În copilăria ta singur

Şi nu ţi-a fost frică de fiarele sălbatice

De şerpi furnici roşii păianjeni

De alte vieţuitoare ce sfîşie sau otrăvesc

Înseamnă că nici de moarte nu ţi-e frică

 

O vezi cum dă tîrcoale pe la cei dragi

Pe la prieteni parcă îţi face cu ochiul

Parcă e o legătură ascunsă între voi

Poate ştii tu ceva ce lumea nu ştie

O fi avînd şi ea un iubit pe Pămînt

Şi-i place să mai ştie cineva

E ca o laudă mirarea unui bărbat

Inteligent şi fără superstiţii pentru ea

 

Şi de ce ţi-ar fi frică de moarte

Dacă nu ţi-a fost frică de noapte

Ea numai te desparte de cel ce te sfîşie

Şi de cel ce te otrăveşte de cel ce

E obişnuit să te întîlnească duminica

Şi de cel ce întinde mîna în somn

Să se asigure că nu e singur

De viaţa asta pe care o tot huleşti

De cartea pe care o ţii la-ndemînă

Şi nu te mai apuci s-o citeşti

 

- din Cardul de credit, Tracus Arte, 2013

 

 

(selecţionerul lunii iunie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Mircea Pricăjan)