Ioana Nicolaie

Alter

Într-o zi mirosind a vulpi
cu pieile tăbăcite de cei 34 de ani
ai tatălui
şi spaima unui uter ros pe dinăuntru
am văzut cercul de parafină lărgindu-se
într-un soare rânjind uleios

în răbufnirea de felinar stacojiu
tăind muşchii îngenuncheaţi ai burţii
mi-am văzut viaţa ca o vomă sfârşită
în oceanul de alge şi viermi
dintr-o piatră
de cercel ieftin

am văzut darul neştiut
zvâcnind împletit spre gâtul plăpând

şi bolovanii urletului creşteau
în revărsări de ape gelatinoase
peste cerurile ciocnindu-se
peste sorii împreunaţi
ca broaştele ţestoase-n acvarii

am văzut bruma de stele prinse
într-un lănţug aruncat la container
şi eşarfele laminate ale frigului
tăindu-mi spinarea
şi respiraţia ca un măr putred
umplându-mi traheea

am văzut cartilagiile zguduindu-se
şi frica precum înjurăturile brăzdând
fiecare centimetru din ceea ce
până atunci ştiusem
şi-acum uitam
şi-acum un deşert cu venele trandafirii
îşi agăţa de moliciunea craniului ventuzele
mestecându-mi trecutul
scuipându-mi obosit viitorul

şi urletul poros a spart sticla ferestrelor
şi dopul de parafină a umplut ţestele
şi labele jupuite ale ţipătului
au zdrobit tunelul de catran
în timp ce
vocea de 26 de ani a mamei
bubuia ca un picamer
sfredelind nefericirea de-a mă şti dintr-un pântec
de care atâta s-a rugat
să nu fie
să nu mai fie...

şi leşinul meu de carton alb
se acoperea
în bulgări din filme voalate
se acoperea...

*** Din vol. Nordul, Ed. Paralela 45, 2002

(selecţionerul lunii mai 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Ciprian Măceşaru)