Liviu Ioan Stoiciu

Două uniuni ale scriitorilor, complementare?

Scriitorul român e legat profesional de Uniunea Scriitorilor din România-USR, este membru al USR sau aspiră să fie membru (titular; slavă cerului, s-a renunțat la statutul de „membru stagiar”). În alte țări foste comuniste, sunt cel puțin două uniuni ale scriitorilor profesioniști, cu aceleași drepturi legale, cu acces la timbrul cultural, să zicem, sau la sponsorizări de stat la reviste literare. După Revoluție, ani la rând, USR a avut o alternativă, ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România) — înscrisă legal la Ministerul Finanțelor, să beneficieze de ajutoarele de stat, alături de USR (membri ASPRO vărsau timbrul literar la ASPRO, nu la USR). Numai că membrii ASPRO erau și membri ai USR, ceea ce a provocat incidente, punându-se în discuție conflictele de interese din motive de contribuții patrimoniale, și USR a cerut oficial ca membrii USR înscriși și în ASPRO să aleagă, ori ASPRO, ori USR. Urmarea? ASPRO a fost trasă pe linie moartă (scoasă de la Ministerul Finanțelor, fără să mai aibă acces la timbrul literar; nu contează că, în timp, timbrul literar a devenit simbolic), majoritatea alegând USR, existând deja lege în care USR e specificată ca singură instituție care reprezentă scriitorii — de exemplu, legea pensiei suplimentare (dacă nu ești membru al USR, nu poți primi această jumătate de pensie). Mai există și legea indemnizației de merit, la care USR face propunerile, dar nu contează dacă ești sau nu membru al USR, indemnizația de merit trecând printr-o comisie a tuturor uniunilor de creație, prin Academie și Ministerul Culturii, toate formând o comisie ce acordă, cu semnături, indemnizația de merit (s-a verificat această situație atunci când Gabriel Liiceanu, care are indemnizație de merit acordată prin USR, a atacat nedemn USR, făcându-i praf imaginea și contestându-i dreptul la timbrul cultural; conform statutului USR, putea fi exclus pentru prejudiciile aduse public, dar Gabriel Liiceanu și-a dat demisia din USR; natural, s-a pus problema în Consiliul USR dacă i se poate retrage indemnizația de merit și s-a luat seama că nu se poate, chiar dacă USR l-a propus, această indemnizație de merit e acordată „pe viață” de o comisie națională).

În acest an, 2015, după contestarea premierii vicepreședintelui USR Gabriel Chifu la Botoșani pentru „Opera Omnia” (Premiul Național „Mihai Eminescu”; cel mai consistent premiu bănesc dat poeților, 20.000 de lei; contestare făcută îndeosebi de tineri, altfel, într-un domeniu în care valorile sunt relative, poezia având culoare atât de diferite, că ar merita să fie toate premiate; firește, Gabriel Chifu avea la nivel de premii-care-contează antecedente credibile, are o operă confirmată critic și prin prezența lui în „Istoria critică” a lui N. Manolescu, dar nu i s-a iertat că avea funcție la USR; firește, principalul vizat de contestatari a fost președintele USR, N. Manolescu, președintele jurului care a acordat acest premiu de la Botoșani), ce credeți? A apărut brusc Grupul pentru Reforma Uniunii Scriitorilor din România, în care apar în principal contestatarii lui Gabriel Chifu și ai lui N. Manolescu, adică ai conducerii actuale operative a USR (conducere din care mai face parte Varujan Vosganian, prim-vicepreședinte al USR, parlamentar la adresa căruia DNA a cerut să rămână fără imunitate, motiv să fie trecut pe lista celor indezirabili). Adică, suntem în situația de a avea pe tapet apariția unei uniuni a scriitorilor alternativă, producându-se o ruptură. Lucrurile nu sunt deloc simple, acest Grup de Reformă cere schimbarea Statutului USR și a actualei conduceri a USR, eventual prin demisie. La ultima ședință de Consiliu al USR s-au pus în discuție aceste aspecte, s-a pus la vot și s-a refuzat schimbarea statutului cerută de Grupul de Reformă (se putea face schimbarea statutului chiar de către Consiliul USR). În acest Grup de Reformă sunt și trei președinți de filiale ale USR: Dan Mircea Cipariu (Poezie) și Peter Sragher (Traduceri), la București, și Rita Chrian la Sibiu. De curiozitate, iată și o listă a celor ce vor să fie reformată din interior USR: Dan Mircea Cipariu, Adrian Suciu, Paul Vinicius, Ştefania Coşovei, Dan Iancu, Anca Mizumschi, Octavian Soviany, Cristian Tiberiu Popescu, Nicoleta Popa, Lucian Vasilescu, Vasile Gogea, Vasile Baghiu, Ştefan Manasia, Ionel Ciupureanu, Alexandru Uiuiu, Dumitru Crudu, Ovidiu Nimigean, Mariana Codruţ, Rita Chirian, Mugur Grosu, Cosmin Perţa, Lucian Perţa, Florin Iaru, Peter Sragher, Ioana Crăciunescu, Alexandru Mica, Ioana Greceanu, Valeriu Mircea Popa, Cristian Teodorescu, Grigore Şoitu, Tatiana Segal, Catia Maxim, Florina Zaharia, Amelia Stănescu, Clara Mărgineanu, Ştefan Borbely, Ioan Matiuţ, Dorin Popa, Nicolae Mareş, Paul Cernat, Boris Mehr, Denis Dinulescu, Ion Filipoiu, Rodian Drăgoi, Gelu Vlaşin, Bogdan O. Popescu, Florin Dochia, Emilian Galaicu-Păun, Alex Goldiș, Michael Hăulică, Daniel Vighi, Bogdan Crețu, Daniel D Marin, Dinu Adam, Petru Ilieșu, Ștefan Manasia, Mircea Țuglea, Petre Rău, Daniel Vorona. Sunt și scriitori de primă mână. Lista e mai lungă, fiind semnată și de nemembri ai USR. Firește, actuala conducere Manolescu-Vosganian-Chifu a rămas pe poziții, negăsind nici un motiv să-și dea demisia, iar cei trei președinți de filiale ale USR au primit „avertisment” (fiind în pericol să fie excluși din USR). Problema e că, din câte am citit pe internet, acești protestatari vor să inventeze o alternativă la USR, o nouă structură, o nouă uniune a scriitorilor care să aibă drepturi legale așa cum le are USR, dar după modelul fostelor țări comuniste. Dan Mircea Cipariu a fost în Polonia în aprilie 2015 să înțeleagă de ce acolo sunt două uniuni ale scriitorilor și cum funcționează în paralel, fără să se conteste. Din câte am înțeles, România e singura care mai are o singură uniune a scriitorilor (dacă excludem „Republica Moldova”), în Rusia sunt șapte asemenea uniuni ale scriitorilor. Important e să nu dispară USR. Dacă vor fi două uniuni ale scriitorilor, complementare, frustrările colegiale pot fi rezolvate și prin aderarea la una dintre ele.