Lucian Blaga

(1895-1961)

Gorunul

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn

cum bate ca o inimă un clopot

şi-n zvonuri dulci

îmi pare

că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sînge.

Gorunule din margine de codru,

de ce mă-nvinge,

cu aripi moi atîta pace,

cînd zac în umbra ta

şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? – Poate că

din trunchiul tău îmi vor ciopli

nu peste mult sicriul,

şi liniştea

ce voi gusta-o între scîndurile lui,

o simt pesemne de acum:

o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet –

şi mut

ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,

sicriul meu,

cu fiecare clipă care trece,

gorunule din margine de codru.

 

(selecţionerul lunii aprilie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Carmina Trâmbiţaş)