Alexandru Mușina

(1954-2013)

Budila-Express


(fragment)


  1. Introducere



Cei care m-au iubit au murit înainte de vreme,


Cei care m-au înţeles


Au fost loviţi pe la spate şi înmormântaţi în grabă, cei


Care mi-au tras la xerox programul genetic au înnebunit


Şi-şi plimbă în soarele amiezii


Privirea tumefiată, creierul mirosind a cloroform.



După o iarnă lungă a venit vara caldă,


Fructele noastre nu au avut timp să se trezească,


Fructele celorlalţi se vând la suprapreţ. Dimineaţa


Ne primeşte totuşi cu braţele deschise, totuşi lumina


Mai bate în epiderma fanată totuşi vântul


Ne mai aeriseşte orbitele duhnind de amintiri.



Am pierdut totul. Portarii hotelurilor


Ne-au uitat, femeile fragede şi aristocrate


Ne-au uitat, hamalii din gări ne-au uitat şi liftierii,


Vânzătoarele de flori şi negustorii de nestemate,


Ne-au uitat străzile, ne-au uitat casele albe


Pe care urca iedera ruginie a vechii "la bella estate".



Am pierdut totul.


În paradis, în clipa cea repede, în metalul închipuirii


Nimic din noi n-a rămas. Un avort


Rapid, aseptic, elegant.



Totuşi dimineaţa mai întinde


Braţele ei transparente, de caracatiţă, spre trupul


Învineţit de somn şi de vise, totuşi aerul


Mai face troc cu celulele spongioase, totuşi moaca roşcată


A servietei mai rânjeşte, tâmpă, fericită.

 

(selecţionerul lunii martie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Ruxandra Cesereanu)