Gellu Naum

(1915-2001)

Foto: Ion Cucu

[Era o mare serbare a vuietului...]

Era o mare serbare a vuietului a complicatelor

unelte de seară

a pleoapelor așezate mai sus sau mai jos la intrări sigilate

a obrajilor acoperiți de stampe de scrisori amoroase

(să nu mă ții prea departe de piept)

era o mare gală descriptivă la intersecția inițialelor

cu limba și cerul gurii

migrații de ființe auzite treceau spre gări și spre aeroporturi

pe toiagul înfrunzit al călăuzelor mișunau omizi

Dar să vorbim despre altceva să ne spunem ceea ce știm foarte bine

Lângă supapa cazanului la arhivă

miroseam a iasomie aveam ultima picătură de ploaie căzută între noi

restul suna ca niște monezi mărunte în palma săracului

pe liniile unei chiromanții de cuțit

și meditam jalnic și repetam aici și acum doar ca să le uităm

ca pe niște chei pentru alte uși niciodată închise

o femeie purta o scară înaltă printr-un regn al melancoliei pe care

întâmplător îl detest

aici și acum au fost cu noi pe vapor

le-am sădit acum un an în grădină

în spasmele și în devotamentul lor asudat

Să ne mutăm în ultimul tren de noapte să ne închidem

să ne urcăm pe acoperiș să coborâm prin podea până la traverse

în afara noastră cocoșii anunță sfertul unei ore necunoscute

e o mare gală descriptivă ne salutăm

în transfigurarea macului în dârzenia lui

(așa cu părul despletit printre săbii și fracții)

e o mare gală peste un câmp într-o stare

noi figurăm aici și acolo în legături mai mult sau mai puțin vizibile

un loc ne invită o ceașcă ne conține

cineva ne așteaptă Să nu coborâm

să nu întârziem E și așa destul de târziu

e și așa o mare serbare descriptivă

o femeie cu ochi aș zice venezueli stă pe un scaun

într-o cameră lângă o fereastră

pe acolo trece ultimul tren între da și nu

ea flutură niște crengi nevăzute niște batiste subțiri

ca să nu trezească pasagerii să nu-i tulbure

pe cei ce-și visează iubitele pe când ei bâigâie niște cuvinte de neînțeles

și fiecare geme în colțul gurii celuilalt

aici și acum în cadrul rătăcitor al ferestrelor

 

(selecţionerul lunii martie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Ruxandra Cesereanu)

 

Post-scriptum de la Ruxandra Cesereanu

L-am ales pe Gellu Naum (pentru poemul săptămânii în revista Tiuk) nu doar fiindcă, în opinia mea și după gustul meu, este cel mai longeviv, unitar și performant poet suprarealist (indiferent de limbile în care s-a comis poezie suprarealistă), ci și fiindcă anul acesta, la 1 august 2015, sărbătorim centenarul nașterii lui Naum.