Alvaro de Campos

(Fernando Pessoa)

(1888-1935)

Măruntaie gătite după rețeta din Porto

(traducere de Dinu Flămând)

 

Într-o zi, într-un restaurant, dincolo de spațiu și timp,

Mi-a fost servită dragostea sub formă de măruntaie reci.

I-am spus delicat omului de la bucătărie

Că le preferam calde

Fiindcă măruntaiele (gătite după rețeta din Porto) nu se mănâncă niciodată reci.

S-au luat la ceartă cu mine.

Nu poți avea niciodată dreptate, nici măcar la un restaurant.

Nu am mâncat nimic, nu am mai vrut nimic, am cerut nota de plată

Și am ieșit să străbat strada în lung și-n lat.

Cine știe ce vor să spună toate astea?

Nu știu, și tocmai mie mi s-a întâmplat…

(Știu că în copilăria fiecăruia dintre noi a existat o grădină

Publică, o grădină a lui ori a vecinului.

Și mai știu că peste toate aceste grădini stăpână era doar joaca.

Și că azi e stăpână tristețea.)

Le știu pe toate astea cu vârf și îndesat,

Însă, dacă am cerut dragoste, de ce mi s-au adus

Măruntaie reci gătite după rețeta din Porto?

Nu e o mâncare să poată fi consumată rece,

Dar rece mi-a fost adusă.

Nu m-am plâns, doar că era rece,

Niciodată nu poate fi consumată rece, dar rece mi-a fost adusă.

 

(selecţionerul lunii februarie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Ruxandra Cesereanu)