Arthur Rimbaud

(1854-1891)

Metropolitan

Din strâmtoarea de indigo până la mările lui Ossian, pe nisipul roz și portocaliu, spălat de cerul vânăt, cleștarul bulevardelor a început să urce și să se încrucișeze; străzi locuite-n grabă de biete familii tinere ce se hrănesc cu zarzavaturi. Nimic avut. – Orașul!

Din deșertul de bitum gonesc încâlcite, cu învelișuri de cețuri așezate-n straturi oribile pe cerul cocoșat ce se retrage și coboară, alcătuit din cel mai urât fum negru pe care îl poate naște Orașul în doliu – căștile, roțile, bărcile, coapsele. – Bătălia!

Înalță capul: acest pod de lemn, arcuit; ultimele grădini de zarzavat din Samaria; aceste măști iluminate sub lanterna biciuită de noaptea friguroasă; ondina confuză cu rochia foșnind în josul râului; aceste cranii cu raze-n răsaduri de mazăre - și celelalte fantasmagorii – câmpia.

Drumuri mărginite de gratii și ziduri, de-abia cuprinzând tufișuri și flori cumplite ce pot fi numite inimi și surori; Damasc pedepsind prin alungire teritorii ale aristocrațiilor ultra-renane, japoneze, guarane și feerice, încă vrednice de a primi muzica veche; și mai sunt hanuri pentru totdeauna rămase închise, și mai sunt principese, iar dacă nu ești copleșit, poți cerceta astrele - văzduhul.

Dimineața în care, alături de Ea-Vrăjitoarea, te-ai zbătut printre sclipirile zăpezii, aceste buze verzi, ghețurile, steagurile negre și luminile albastre, și mirosurile purpurii ale soarelui de la extreme, - puterea ta.

(traducere de Petre Solomon și N. Argintescu-Amza, adaptare de Ruxandra Cesereanu, poem din Les Illuminations)

(selecţionerul lunii februarie 2015 la

TIUKpoemul săptămînii

este Ruxandra Cesereanu)