Daniel Pişcu

Per amorem

Ed. Charmides, 2014

FINA MĂRIUŢA ŞI FINUL MIRCEA

Fina Măriuţa

bonomă şi pricepută

făcea colacii

şi "pomişorul" la morţi.

Finul Mircea, soţul

ei era un vizor - domnitor

în pervazul ferestrei

de unde vedea toţi trecătorii...

Trecători au fost şi ei.

 

TANTI DORINA

 

 

 

Tanti Dorina

vorbea franţuzeşte

impecabil

deşi era profesoară de istorie.

Conversam, discutam

erudit.

A murit singură

cum a şi trăit,

de la - la + infinit.

 

NEA PETRICĂ

Vecinul, nea Petrică,

deşi nu auzea deloc

era un tâmplar

ce tăia lemnul la fix

şi clar.

Fuma. Ne împrumutam

de ţigări unul de

la altul.

L-a luat şi pe el

Înaltul!

 

DOMNUL ISOPESCU

Domnul Isopescu,

distins, nobil,

se zice că deşi

avea nume de român

bucovinean,

era neamţ!

Se zicea: "L-ai văzut

pe neamţul?"

Eu nu l-am mai văzut de mult.

 

 

UNCHIUL PAUL

 

Până la 14 ani

nu puteam suferi

gustul de pepene.

Unchiul Paul -

semăna cu Sadoveanu.

Elegant.

Hotărât.

Distins.

Şi în îmbrăcăminte.

Mă invita prompt

la masă

ori de câte ori îi vizitam

în Berceni

pe el şi pe tanti Melaniţa.

Mi-l amintesc

în pantalonii de doc alb

şi cu pălăria de paie

de mare gentleman.

Am şi acum o şapcă

de vară, tot de doc alb

de la dânsul.

Mă verifica la Facultate

dacă merg bine

şi dacă am sau nu absenţe.

Pe când aveam 14 ani

m-a dus în piaţa din Lupeni

şi pe tejgheaua de-acolo

a despicat un pepene

mare, verde.

Erau vreo şase-opt

care înfulecau

carnea mustoasă, rozalie.

I-am simţit mereu

căldura şi ocrotirea.

Sper să fie şi el

bine Acolo…