Cosmin Perţa

Bebe-buştean

 

Stăm pe marginea patului, eu şi soţia mea. Vorbim.

- Nu vreau să fac asta, nu sunt convinsă.

- Nici eu, dar vezi că toată lumea spune că trebuie.

Lângă noi, focul duduie în sobă, prin uşiţa deschisă a sobei mici scântei cad pe apărătoarea de metal.

- Nu vreau...

- Nici eu nu vreau, dar trebuie...

- De ce trebuie?

- Ai văzut ce spune doctorul...

- Dar nu simt...

- Bine, nu doctorul, dar doctorii, ai văzut ce au spus toţi...

- Am auzit...

- Şi îţi asumi riscul?

- Doar eu?

- Bine, ne asumăm riscul?

Ea se ridică de pe marginea patului şi pune un lemn pe foc.

- Cosmin, în sobă arde un bebeluş...

- Nu e un bebeluş, e un buştean. Ne asumăm riscul?

- Nu pot hotărî asta singură... Cosmin, în sobă

este un bebeluş, uite, râde, îi place la căldură.

- Nu e un bebeluş, e un buştean. Nu mai schimba subiectul. Nu se pune problema să îţi asumi asta singură... Eu aş putea să îmi asum asta dacă tu eşti decisă, dar până la urmă e în joc viitorul nostru, viaţa noastră, cum ne-au spus şi părinţii, şi doctorii, şi fratele tău a spus că...

- ... şi ce dacă au spus? Poate există o şansă...

- Atât de mică? Îţi asumi, ne asumăm?

- Nu ştiu... Uite, e chiar un bebeluş în sobă, Cosmin, vino repede, deja nu îi mai place căldura...

- Hai, mă, lasă-mă, nu e un bebeluş, e un buştean. Bun, şi dacă după aia toată viaţa o să regretăm alegerea făcută?

- Cosmin, se arde, plânge, vino repede să îl scoţi!

- Lasă-mă, măi, cu asta, de câte ori să îţi spun, nu e un bebeluş, e un buştean, şi gata! Deja eşti iraţională şi mă enervezi.

Ei îi curg lacrimile.

- Deci tu nu îţi asumi nici un risc?

- Ba da, îmi asum, dacă tu eşti decisă...

- Cum pot eu să fiu decisă dacă tu nici să vii să scoţi bebeluşul ăsta din sobă nu vrei...

- Mama lui de buştean...!

Mă ridic să închid uşa la sobă, iau vătăraiul să împing mai bine lemnele, să se răsfire jarul, şi mai apuc doar să văd faţa schimonosită de durere a unui bebeluş cuprins de flăcări. Las vătăraiul şi închid repede uşiţa.