Mihail Vakulovski

Ca-n viaţă

„Istvan folosea mereu verbul a fute”

După ce-a debutat cu „O să mă ştii de undeva”, un volum de poezie care a avut mare succes, Petronela Rotar publică în acelaşi an un volum de proză scurtă, „Alive”, la aceeaşi editură, Herg Benet. O ştiţi şi de la televizor, aşa că scriitoarea din Braşov se apropie tot mai tare de acea matrioşcă cu care-i comparam poezia – e şi poetă, şi prozatoare şi a debutat – direct pe scenă, nu încă şi-n volum – ca dramaturg (piesa se numeşte „Împreună” şi se joacă la Teatrul Andrei Mureşan din Sfîntu Gheorghe).

Petronela Rotar este o povestitoare extraordinară. Poveştile ei te prind din prima, dacă-ţi zici „hai să arunc o privire” – consideră că ai şi picat în mrejele narative, în plasa lecturii. Texistemele Petronelei Rotar din „Alive” sunt mici şi foarte mici, precum picăturile de ploaie din „Fericire”, care te pot face fericit „doar pentru asta. Nu e nevoie de mai mult”. E ca Hagi, care te putea dribla şi într-o cabină telefonică, cum a spus odată un comentator inspirat. Foloseşte foarte puţin „teren” ca să-ţi exprime starea, să-ţi transmită mesajul sau să-ţi spună povestea. Asta poate şi datorită acelei mînuţe care scrie în capul ei chiar şi fără voia ei. Poate şi din această cauză textele-i ies atît de poetice şi de şlefuite – pentru că atunci cînd scriitoarea se hotărăşte să şi le însemne, mînuţa deja le scrisese şi le şi corectase-cizelase, aducîndu-le la forma unor scurtmetraje („Ea avea în cap doar scurtmetraje”). Ies proze-poveşti, proze-nostalgii, proze-terapii, proze-stări, proze-picturi, proze-operaţii, proze-reportaj, proze-atac de panică, proze-jurnal.

Ca şi-n volumul de poezie, şi aici personajul principal e eul, în toate ipostazele posibile şi imposibile, încît scriitoarea riscă să le dea cititorilor o supradoză de eu liric sau narativ. Mai ales că Petronela Rotar mi se pare mai bună atunci cînd creează personaje. Îi ies la perfecţie personajele create cu ajutorul limbajului, fie că e vorba de bunică (incredibil de viu şi de bogat vechiul grai regional al bunicii!), fie că e vorba de bătrînele din satul lui Mitică, poetul anticomunist crescător & iubitor de capre. Cele mai reuşite texisteme din ALIVE mi se par „Ce nu trece”, „Istvan”, „alive”, „O după-amiază cu Venea”, „mama-mare”, apoi „Urşii”, „Efecte perverse”, „Operaţia”, „Pînă cînd moartea ne va despărţi”, „Cimitire (2)”, „Acvariile” şi „Caprele lui Mitică”, dar fiecare cititor va avea textele lui preferate, după ce va citi cartea. Lectură plăcută!

Petronela Rotar, „Alive”, Ed. Herg Benet, 2014