Mihail Vakulovski

Cînd poezia se întîlneşte cu istoria

„Poeme şi note informative despre eroi şi morminte” de Florin Dan Prodan este o carte de poezie despre perioada comunismului, în care poetul le dă cuvîntul condamnaților, torţionarilor, deportaţilor, anticomuniştilor din munţii Făgăraş, prizonierilor şi chiar şi morţilor („Am fost cel de-al şaptesprezecelea deţinut decedat / în colonia penitenciarului Cernavodă anul 1952”). O carte de poezie care-mi aminteşte de-un foarte bun volum de proză cu aceeaşi temă – „Un singur cer deasupra lor” de Ruxandra Cesereanu.

Chiar dacă apar multe personaje – de la primul la ultimul existem al cărţii – pînă la urmă se conturează un fel de personaj general: omul (românul) sub un regim totalitar (în acest caz comunismul ceauşist). Acest personaj colectiv – dar atît de concret – e educat să devină acel „om nou”, băgat în închisoarea elevilor, condamnat, reeducat, asuprit, trimis la puşcărie, la canal, la muncă silnică, în Siberia şi în tot acest timp acest personaj speră să vină americanii şi să-i salveze în ritm de blues de asuprirea social-politică („Am aşteptat avioanele tale şi au venit cizmele ruseşti / Am aşteptat guma de mestecat şi am primit votcă / Am vrut democrație şi am primit bătaie / Am vrut alegeri libere şi am avut arestări în toiul nopții / Am trimis scrisori prietenilor şi am ajuns împreună cu ei la Canal / Cîte nu ne-ai promis tu, Americă, țara tuturor posibilităților”).

Cei care ies pînă la urmă cumva în „libertate” se trezesc nişte străini singuri, inadaptabili şi inacceptabili („am vrut să iau un tramvai / dar nu ştiam cum circulă / am vrut să dau un telefon / dar nu ştiam cum funcționează / în gara de nord nu m-aşteptase nimeni / am cerut ceva mărunțiş de transport / şi o femeie mi-a dat tot ce / avea prin buzunare / logodnica mea nu venea / mă aşteptase optsprezece ani / s-a căsătorit după nouăsprezece ani / eu m-am eliberat după douăzeci” – Nimeni). În fine, în general viaţa le/ne trece afară cam la fel precum după gratii, exact cum spunea patriotul basarabean Ilie Ilaşcu în decembrie 1993, din puşcăria rusească din Transnistria, mai exact, din celula pentru condamnaţii la moarte nr. 13: „...În celulă e frig, de fapt ca şi în toate casele şi apartamentele Dumneavoastră. Mi-e foame, şi vouă tot, o ştiu. Vreau libertate, puţin aer curat, şi voi tot asta doriţi. Atunci prin ce ne deosebim noi: eu, cel condamnat la moarte, şi voi care parcă trăiţi, parcă nu? Ori şi voi sunteţi condamnaţi? Eu îmi cunosc călăii. Dar voi?”... Personajul colectiv al lui Florin Dan Prodan „locuieşte / de mai mulți ani într-un bloc / din Epoca de aur / vizavi de tribunalul Suceava / scara B, aleea Martirilor, / ultimul etaj / acum are 91 de ani şi spune / în fiecare dimineață / în balcon / rugăciunea inimii / aşa cum a făcut şi în beciurile Jilavei. // În zarcă la Aiud, la Gherla, la Periprava, la Canal / şi în beciul clădirii” (Dumitru).

Florin Dan Prodan scrie o poezie smulsă din istoria vie a românilor, o poezie vie, adevărată, crudă („Ați avut şi voi / Cîte trei dinți scoşi deodată? / Plămînii plini de sînge şi de bucăți de coaste? / Acelaşi coşmar de zece ori pe noapte, / Lanțuri doi ani de zile fără vreun act de condamnare? / Prieteni dragi care v-au murit în brațe / După douăsprezece ore de bătaie? / Vreo iubită care să vă creadă mort?” – Constantin Pop). Deşi dureroasă, poezia lui Florin Dan Prodan e frumoasă (şi la propriu, cartea avînd o copertă faină realizată de poetul Matei Hutopilă), cu multe astfel de imagini de neuitat: „Ştiu că nu a existat dreptate pe pămînt / dar iubire, da” sau „morţilor nu le e frig, frig, frig / nici cu gura deschisă”. O carte scrisă „în morse”, despre oameni care se roagă „prin țevi / să se topească răutatea lor / mai repede ca tinerețea noastră”, pe care o putem citi la mult timp după ce s-a topit „răutatea lor” (oare? – cum ar zice Mihnea Blidariu de la formaţia rock Luna Amară).

Deşi în volum nu se spune absolut nimic despre autor şi nu există nici măcar o listă a cărţilor publicate de Florin Dan Prodan înainte de „poeme şi note informative despre eroi şi morminte” şi nici internetul nu ne prea ajută în acest sens, Florin Dan Prodan este un nume de scriitor pe care îl voi urmări cu siguranţă în continuare, iar vouă vă doresc lectură utilă. „Poeme şi note informative despre eroi şi morminte” este o carte pe care trebuie s-o deschidem, s-o citim şi s-o neuităm!

Florin Dan Prodan, „poeme şi note informative despre eroi şi morminte”

Ed. Zidul de Hîrtie, Suceava, 2014