Mihail Vakulovski

„Şuncă pe pîine”

Cînd am drum lung sau mă duc la vreun festival care ţine mai mult de-o zi îmi iau cu mine o carte care ştiu dinainte c-o să-mi facă plăcere s-o citesc. În anul trecut am citit la Rockstadt Extreme Fest un roman de Ryu Murakami, iar la ediţia din acest an – „Şuncă pe pîine” de Charles Bukowski (trad.: Cristina Ilie), un roman pe care-l recomand din start!

O carte dedicată tuturor taţilor, care începe de la prima amintire a personajului homodiegetic („Primul lucru pe care mi-l amintesc e că eram sub ceva. Sub o masă, vedeam unul dintre picioarele mesei, vedeam picioarele oamenilor şi un colţ al feţei de masă atîrnînd. Era beznă acolo dedesubt, îmi plăcea acolo. Probabil eram în Germania. Cred că aveam un an sau doi. Eram în 1922. Mă simţeam bine sub masă. Nimeni nu părea să ştie că sînt acolo. Raze de soare luminau covorul şi picioarele oamenilor. Îmi plăceau razele de soare”), terminîndu-se cu intrarea SUA în cel de-al II-lea Război Mondial. Un roman în care biografia personajului Henry Chinaski se împleteşte mereu cu istoria ţării în care locuieşte acesta, SUA, un roman autobiografic cu puternice accente sociale, care se citeşte prea repede. Naraţiunea începînd din copilărie, personajul tot descoperă chestii. Descoperă că oamenii („toţi!”) fac sex („toată lumea o făcea”): „Eram în clasa a IV-a cînd am aflat despre asta. Am aflat probabil printre ultimii, pentru că încă nu vorbeam cu nimeni”. Descoperă masturbarea („era foarte plăcut, era din ce în ce mai bine, am continuat şi a fost ca nimic altceva din ce simţisem vreodată pînă atunci”). Descoperă alcoolul: „M-am vîrît sub alt butoi, am desfăcut cepul şi am luat o înghiţitură. M-am ridicat. Începeam să mă simt bine. (…) Niciodată nu mă mai simţisem aşa de bine. Era mai bine decît atunci cînd mă masturbam. Am trecut de la un butoi la altul. Era ceva magic. De ce nu-mi spusese nimeni? Cu asta, viaţa era minunată, un bărbat care bea era perfect, nu-l mai putea atinge nimic”; „Era mişto să te îmbeţi. Am hotărît că întotdeauna o să-mi placă să mă îmbăt. Făcea să dispară lucrurile evidente şi poate că, dacă reuşeai să scapi suficient de des de lucrurile evidente, reuşeai să devii tu însuţi mai puţin evident”; „Băutura era singurul lucru care împiedica omul să se simtă în permanenţă copleşit şi inutil”. Descoperă sistemul medical (pp. 166-167, 177, 188), cititul (pp. 196-197, 219), politica (p. 354), universitatea („O educaţie universitară putea distruge un individ pe viaţă”), nazismul („De ce mişcarea Rasei Superioare atrăgea numai retardaţi şi handicapaţi?”)…

Henry jr. e un rebel care nu prea are prieteni şi nu prea comunică cu lumea din jurul său, dar care observă şi se ciocneşte mereu de problemele societăţii în care trăieşte. O societate putredă şi inumană, despre care scrie cam aşa: „Nu numai adulţii deveniseră mai răi, dar şi copiii s-au înrăit, chiar şi animalele. Ca şi cum ar fi primit indicaţii de la oameni”, „Problema era că trebuia să alegi întruna între un om rău şi altul, şi indiferent pe care-l alegeai, ele mai smulgeau o bucată din tine, pînă nu mai rămînea nimic. La 25 de ani cei mai mulți oameni erau terminaţi. O naţiune întreagă care conducea automobile, mîncau, aveau copil, făceau totul în cel mai prost mod posibil, cum ar fi să voteze candidatul la preşedinţie care le amintea cel mai mult de ei înşişi”… Personajele din „Şuncă pe pîine” sunt la fel de pitoreşti şi originale ca şi personajul principal, de la părinţi (tată violent, sarcastic şi nesuferit) şi bunici (bunică-sa: „o să vă îngrop pe toţi!”) la profesorii şi colegii de grădiniţă, şcoală sau de serviciu (da, pînă la urmă Henry e dat afară din casă de taică-so – pentru că i-a găsit şi citit povestirile – şi e nevoit să-şi caute gazdă şi ceva de muncă). Sper că citatele alese v-au făcut poftă de citit, aşa că vă urez lectură utilă!

Charles Bukowski, „Şuncă pe pîine”, Ed. Polirom, 2011

(trad.: Cristina Ilie)

(foto - Andy Biro)