Emil Brumaru

Ne logodeam cu un inel din iarbă…

Ne logodeam cu un inel din iarbă…

Făcut pe-ascuns, doar Îngerul să ştie,

Şi fluturi în ciorchini, din flori ce-mbie,

În aer clocoteau, roua să fiarbă

Prin şanţuri sfîrîia de-atîtea pofte

Unse ca untdelemnul pe patlagini,

Apa fîntînilor din vis, cărată-n cofe

Scotea aburi de-argint, muind paragini

Numai de noi hălăduite-n taină;

Căci amîndoi eram în pielea goală

Şi bîiguiam cuvinte-abia iscate,

Cu sufletele într-o dulce halandală

Şi pipăindu-ne aripile din spate

Înfăşurate-atunci, semeţe, -n soare,

Ca nici o vidmă să nu ne doboare…

(din volumul “Ne logodim cu un inel din iarbă…”, Eis Art, 2008. Foto: VDN)

(selecţionerul lunii iulie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e Veronica D. Niculescu)