Mihail Vakulovski

„alter. ego.”

„alter. ego.” de Ana Mănescu este un roman de dragoste adolescentină, sentimental, dar nu siropos, scris de o tînără scriitoare (debut?), cu personaj principal o fată şi mai tînără (?). Semnele de întrebare sunt pentru că nu găsim nimic despre scriitoare între coperte – şi nici pe coperta a IV-a. (sigur c-o fi existînd pe net, dar eu am citit cartea în drum spre casa părintească, unde n-am net).

Naratorul, Sonnja, este o studentă bucureşteană (19 ani) care face parte din „generaţia digitală” şi care are vise romantice aici şi acum, în epoca asta a reţelelor de socializare. Fata visează să devină scriitoare, aşa că romanul începe cu nişte însemnări de jurnal, jurnal abandonat repede în favoarea unei iubiri imposibile între ea şi un băiat care se visează cîntăreţ, V., care o pune să-i povestească de la biografia ei (pe care o ştie) pînă la ultima ei iubire, cu K., despre care – la fel – ştie totul, fiindu-i cel mai bun prieten.

Aceste amintiri (majoritatea povestite lui) plus relaţia ei cu V. (doar sex şi poveşti) construiesc, de fapt, povestea cărţii. Sonnja îşi aminteşte şi de ultimul an de liceu, de toate „primele dăţi”, de examenele de absolvire şi de examenele de intrare la facultate, de prietenele ei din liceu, cu care sînt în cea mai bună relaţie posibilă şi acum (Thea, Rin şi Petra). Acţiunea e întreruptă (reuşit) de nişte tripuri de la iarbă, multe citate din poezii (de obicei romantice) şi foarte multe citate din muzică (de obicei rock). De altfel, romanul e gîndit ca un album muzical, cuprinsul numindu-se Playlist (ca romanul lui Mihnea Blidariu), iar după numele fiecărui capitol e, între paranteze, şi denumirea unei piese muzicale. Cum scapă Sonnja de obsesia ei pentru K. şi de V. – vedeţi dacă citiţi cartea…

O poveste contemporană care se citeşte repede, un roman bine scris, alert & dezinvolt, despre tineretul din ziua de azi, cum ar veni.

Ana Mănescu, „alter. ego.”, Ed. Herg Benet, 2014