Mihail Vakulovski

„Marile bucurii și marile tristeți”

„Marile bucurii și marile tristeți” de Augustin Cupșa e o carte de proză scurtă în care scriitorul are grijă ca personajele să ascundă ceva de cititori, exact aşa cum oamenii de obicei nu-şi manifestă în public marile bucurii și marile tristeți. Prozele sunt foarte bine scrise, dar finalurile te nemulţumesc cumva ca şi cititor, pentru că ai impresia că scriitorul îi ascunde ceva naratorului, iar naratorul ascunde ceva de personaje, care la rîndul lor se ascund de cititori. Personajele sunt foarte importante în această carte, Augustin Cupșa creîndu-şi lumea şi atmosfera în jurul lor şi a ceea ce fac ele, personajele din această carte fiind în general oameni simpli care pur şi simplu îşi trăiesc viaţa: un fost stomatolog, convins de fiul său să-şi citească dosarul de la securitate, ca să afle cine l-a turnat în tinereţe, în ceauşism, o vînzătoare de bilete, care află dintr-un ziar gratuit că persoanele care au profesia ei sunt cele mai nefericite, o poştăriţă, trei studenţi, un bibliotecar bătrîn, psihologi şi cameriste, un redactor bătrîn şi un tînăr care zice că s-a lăsat de scris, o actriţă, unu care se întoarce la Craiova ca să vîndă casa părintească şi doi fraţi care nu ştiu aproape nimic unul despre celălalt. Mi-ar plăcea ca Augustin Cupșa să reia manuscrisul „Marilor bucurii și marilor tristeți” şi să rescrie toate sfîrşiturile textelor ca-n „Dimineaţa lunetistului” de Vladimir Sorokin, dar acesta ar fi un experiment destul de riscant, apoi ar ieşi o cu totul altă carte. Aşa că putem doar să ne bucurăm de ceea ce e acum cartea asta, care e o carte foarte frumoasă, aşa că nu-mi rămîne decît să v-o recomand şi să vă urez lectură plăcută!

Augustin Cupșa, „Marile bucurii și marile tristeți”, Ed. Trei, Bucureşti, 2013