Mihail Vakulovski

„Ești un animal, Viskovitz”

Înainte să părăsească Moscova, Alessandro Boffa a fost cîţiva ani biolog într-un laborator de genetică animală, apoi a studiat creierul uman, ceea ce se vede perfect în cartea sa de debut, „Ești un animal, Viskovitz”, publicată în 1998.

Cartea a avut un succes imediat, fiind transpusă în peste 20 de limbi, traducerea în română fiind realizată de Alexandra-Maria Cheşcu. Personajul principal, Viskovitz, e – pe rînd – pîrş visător, melc narcisist, călugăriţă cu ejaculare precoce, cintezoi virtuoz, care n-a scăpat de ce îi era mai frică, elan învingător, care, apărîndu-şi femelele, pierde perioada de împerechere, gîndac-şef, care înţelege repede ce înseamnă viaţa (cum e cu excrementele, adică) şi devine foarte bogat, porc care nu e lăsat să fie ceea ce trebuie să fie, rozător inteligent, papagal, peşte care pre limba lui piere, scorpion, furnică, cameleon, cîine lup poliţist dependent de droguri, vierme, rechin, trîntor, burete, leu şi microb.

În orice se transformă, Viskovitz e în centrul atenţiei, celelalte personaje fiind, invariabil, tatăl, mama, Iana (consoarta oribilă), Liuba (amanta fermecătoare), Zucotici, Petrovici şi Lopez. Fabularea postmodernă îi permite lui Alessandro Boffa să atribuie acestor animale calităţi şi – mai ales – defecte umane, ceea ce face cititorul să se distreze la maximum, umorul şi ironia scriitorului fiind evidente chiar din primele rînduri ale cărţii, astfel prinzîndu-te în capcana lecturii: „Nu există nimic mai plictisitor decît viaţa, nimic mai deprimant decît lumina soarelui, nimic mai înşelător decît realitatea. Pentru mine, fiecare trezire era un sfîrşit, viaţa însemna moarte (…) M-am întins cu greu şi, fără să vreau, am deschis un ochi. Pentru că, în definitiv, să trăieşti era o necesitate”. Povestea fiecărui animăluţ din carte ascunde o trăsătură de caracter umană („ca să fii porc trebuie să te naşti aşa”), dar în afară de rolul oglinzii, din aceste fabule aflăm şi foarte multe chestii interesante despre vietăţi: melcii sunt capabili să îndeplinească „atît funcţia masculină, cît şi pe cea feminină”. Apropo de umorul lui Alessandro Boffa, iată care sunt ultimele cuvinte ale unei scroafe către fiul ei: „Aminteşte-ţi întotdeauna ce eşti, fiule: un porc. Caută mereu să mănînci, să faci şi să gîndeşti porcării. Să faci în aşa fel încît casa ta să fie o adevărată cocină, iar cu ceilalţi să te simţi bine în pielea ta de porc, ca porcul acela mare de taică-tău”. O carte care se citeşte cu plăcere, dar parcă totuşi autorul a exagerat cu tocmai 20 de măşti pentru aproximativ aceeaşi povestire, cu aceleaşi nume de personaje. Curios dacă fostul biolog va mai publica vreo carte. Oricum, „Ești un animal, Viskovitz” ne-a demonstrat deja că Alessandro Boffa e un scriitor pur sînge.

Alessandro Boffa, „Ești un animal, Viskovitz”, Ed. Polirom, 2006