Mihail Vakulovski

„unchiul este încîntat”

„unchiul este încîntat” de v. leac e o carte pe care autorul o recomandă „celor al căror suflet a murit, preferabil lent, de cel puţin două ori în timpul vieţii”, adică poetul nu se visează citit de cît mai multă lume, ci speră să aibă doar cititori cunoscători şi înţelepţi (şi motoul cărţii precedente, „Toţi sînt îngrijoraţi”, sugerează acelaşi lucru: „Întotdeauna mi-am dorit să scriu poeme pentru doi, trei astronauţi uşor distraţi, în care abia mai pîlpîie viaţa; navighează, aşa, fără o destinaţie precisă. Vreau să-ţi imaginezi surîsul astronautului stînd acolo, lîngă hublou, la o masă; sorbind din băutură – oare ce-o fi bînd. După lectură să ai impresia că poemul se ridică (din pagină) în vîrful picioarelor; te sărută pe obraz; apoi se îndepărtează în fugă; se opreşte; se întoarce şi-ţi rîde în nas, ca un copil şmecher despre care ai impresia că ştie secretul fericirii”). Volumul nu are nici prefaţă, nici postfaţă şi nici măcar date biografice, dar cine nu-l cunoaşte pe v. leac, unul din cei mai buni poeţi 2000-işti?

„unchiul este încîntat” e împărţit în trei părţi: „înainte de a părăsi oraşul” (compus din „(ANXIETATEA)”, „(DRAGOSTEA)” şi „(COMUNICAREA)”), „cîinii care mi-au schimbat viaţa” şi „în insule”. Şi aici v. leac îşi păstrează stilul din „Toţi sînt îngrijoraţi” (2010), şi de data asta textele încep şi se termină cu punct (în afară de AXE!, care are după punct un rimar aiurit).

Poezia lui v. leac e narativă, dar poveştile din textele sale creează stări şi provoacă amintiri. „Cînd aştepţi faci” e un poem în care eul liric aşteaptă ceva, din această așteptare v. leac făcînd o întreagă poveste – nu numai a anxietăţii, ci şi a plictiselii, toate amplificate, „pentru că totul se intensifică atunci cînd aştepţi”. „Cînd aştepţi faci paşi în plus” şi faci şi multe alte chestii, pe unele inconştient sau involuntar, „te gîndeşti la lecţia de desen din primară (…) faci forme cu / vîrful pantofului pe asfalt, plimbi o pietricică sub talpă şi / pietricica lasă urme pe asfalt, şi în timpul ăsta te gîndeşti / la banca ta scrijelită”… Toată aşteptarea asta la un moment dat trebuie să se termine, totuşi, chiar dacă poetul pur și simplu şi-ar putea abandona eul liric în drum. Ei, v. leac îi curmă simbolic suferinţa („Vine dracu. Pleci”), iar cititorul înţelege, în sfîrşit, din ce e compus, de fapt, poemul – din starea pe care o ai atunci cînd aştepţi ceva şi dintr-o expresie („să te ia dracu”). „(ANXIETATEA)” e despre singurătate, aşteptare, tristeţe, accident, izolare, amintiri, pierderea timpului şi, fireşte, anxietate. „(DRAGOSTEA)” e cu fericire, vise, amintiri, tristeţe, aşteptare, monotonie („cînd nu te mai poţi bucura de lucrurile mărunte eşti terminat”), inutilitate („îţi dai seama că orice ai face nu prea mai contează / pentru că orice ai face tot nu contează şi aşa mai departe”), înstrăinare („cîinele meu nu te mai recunoaşte”), dragoste („imediat ce-ţi scriu îmi vine să-ţi scriu din nou”). „(COMUNICAREA)” e prin telefon, artă, bani, auditivă („ce se aude de la 2”), vizuală („ce se vede de la 6”)…

A doua parte a cărţii, „cîinii care mi-au schimbat viaţa”, ar fi putut avea moto un vers din „(DRAGOSTEA)”, poeziile fiind (fireşte) despre cîini, cu dragoste („acum îmi dau seama că în viaţa asta a mea numai copacii şi cîinii nu m-au dezamăgit”). Poemele de aici poartă numele cîinilor din titlul ciclului poetic. Despre STELU aflăm că „practic cu el am crescut”, un prieten din copilărie cu care se înţelegea perfect: „izbucneam în rîs şi cîntam din nou aiureala doi copii / cu rochii lungi / toată vara prindeau fulgi – stelu mă / acompania urlînd”. BRUNO s-a înecat, BUCUR a fost otrăvit. Jacky e ca un fel de psiholog al familiei, nu numai un prieten bun: „cînd îmi amintesc după atîţia ani pot spune că-n 2010 / numai cîinele ăsta – escroc – sentimental – ne-a salvat / relaţia / numai el a făcut ca lucrurile să meargă mai departe”. Iar PEDRO e „cel mai deştept cîine / care a înotat vreodată în lacul ghioroc / niciodată n-aş fi învăţat să înot dacă nu-l întîlneam pe Pedro”.

Poeziile din partea a treia, „în insule”, „nu sunt decît beţele de chibrit care au luminat, pentru o clipă, beciul tău secret”. Poezii ciudate cu personaje aiurite („mă las tras printre mese afară / scoate o cutie cu chibrituri / aprinde un băţ / e numai zîmbet / «ţine, e pentru tine»”). Citind cartea, eşti cuprins de o stare aparte, dar îţi vin şi foarte multe idei mai mult sau mai puţin năstruşnice. De exemplu, m-am gîndit c-ar fi interesant un interviu experimental cu v. leac (căruia îi place să experimenteze!), aş face un interviu cu v. leac doar cu întrebările din „unchiul este încîntat”… (vezi Dialoguri Tiuk!).

„unchiul este încîntat” de v. leac este una din cele mai faine cărţi de poezie din 2013 pe care le-am citit (şi am citit cam tot ce s-a publicat). Recomandare Tiuk! Lectură plăcută şi utilă!

v. leac, „unchiul este încîntat”, ed. charmides, 2013