Daniel-Silvian Petre

Femei
Îmi spunea „te iubesc”
Mă gîndeam, ce mişto,
avem gusturi identice,
sîntem îndrăgostiţi de acelaşi om
deci vrei să fii soţia mea
Întotdeauna le cer în căsătorie
ca o compensaţie pentru chestiile naşpa
pe care le facem
în perioada de probă
Femeilor nu le place să le vorbeşti urît
dar le place să le faci lucruri urîte
pentru care îţi vor rămîne
(ne)recunoscătoare
toată viaţa
Îşi plimbă plozii
în braţe
ca pe nişte premii Oscar
pentru interpretare feminină
în rol secundar-
dovezi irefutabile
ale faptului
că le-a tras-o şi lor
cineva
în sfîrşit
Haiku
Au înflorit cireşii
iubito
O să murim
Tăcerea mieilor
Aveam vreo 3 ani
M-am apropiat tiptil de sicriul bunicului
Am suflat în lumînare
şi-am început să cînt încetişor
Mulţi ani trăiască
El abia se abţinea să nu rîdă
Sîntem învăţaţi de mici cum să trăim
dar nu sîntem învăţaţi cum să murim
Se tace despre moarte
mai mult decît despre sex
E o frica organizată
O speranţă că
vom reuşi să ne fofilăm
neobservaţi
deşi ştim că
n-avem nici o şansă-
viaţa dăunează grav sănătăţii
To be a rock & not to roll
Moartea e un sport extrem
de static
Mă antrenez zilnic
ore în şir
pe canapea
Bat pasul pe loc
şi-mi public impresiile de călătorie
Păcat că nu se acordă premiul Nobel
pentru întreaga inactivitate
Din „Peace off”, Ed. Blumenthal, B., 2012