Daniel-Silvian Petre

 

 

Femei


Îmi spunea „te iubesc”

Mă gîndeam, ce mişto,

avem gusturi identice,

sîntem îndrăgostiţi de acelaşi om

deci vrei să fii soţia mea

Întotdeauna le cer în căsătorie

ca o compensaţie pentru chestiile naşpa

pe care le facem

în perioada de probă

Femeilor nu le place să le vorbeşti urît

dar le place să le faci lucruri urîte

pentru care îţi vor rămîne

(ne)recunoscătoare

toată viaţa

Îşi plimbă plozii

în braţe

ca pe nişte premii Oscar

pentru interpretare feminină

în rol secundar-

dovezi irefutabile

ale faptului

că le-a tras-o şi lor

cineva

în sfîrşit

 

 

 

Haiku


 

Au înflorit cireşii

iubito

O să murim

 

 

Tăcerea mieilor

 

Aveam vreo 3 ani

M-am apropiat tiptil de sicriul bunicului

Am suflat în lumînare

şi-am început să cînt încetişor

Mulţi ani trăiască

El abia se abţinea să nu rîdă

 

Sîntem învăţaţi de mici cum să trăim

dar nu sîntem învăţaţi cum să murim

Se tace despre moarte

mai mult decît despre sex

E o frica organizată

O speranţă că

vom reuşi să ne fofilăm

neobservaţi

deşi ştim că

n-avem nici o şansă-

viaţa dăunează grav sănătăţii

 

 

 

To be a rock & not to roll

 

Moartea e un sport extrem

de static

Mă antrenez zilnic

ore în şir

pe canapea

Bat pasul pe loc

şi-mi public impresiile de călătorie

Păcat că nu se acordă premiul Nobel

pentru întreaga inactivitate

 

Din „Peace off”, Ed. Blumenthal, B., 2012