Constantin Cheianu

 

Armata Sovietică intră în acţiune

 

Ca la un semnal, fruntea celor ce asaltau tribuna renunţă la asediu şi, alcătuind un grup compact, străbătu mulţimea până către marginile ei dinspre strada Gogol (azi Bănulescu-Bodoni). Acolo, nucleul acela de oameni se transformă într-un fel de cap al masei imense şi avansă, hotărât, pe bulevardul Lenin. Mişcarea lor se transmise, în impulsuri, în mulţime şi uriaşa „omidă” fu propulsată înainte. Miliţienii de lângă Lenin au rămas mască. Măi, să fie! Nu erau deloc pregătiţi pentru atâta spirit de improvizaţie de cât am dat dovadă, după ce ne lăsară să înţelegem că sunt dispuşi să se joace cu noi „de-a tronul” până seara. Ce abătuţi s-au mai făcut! Niciodată nu mai procedaserăm în halul acela fără de hal. Numai bandiţii erau în stare de figuri atât de perfide. În clipa următoare însă s-au pus numaidecât şi ei în mişcare. Primiseră ordin. A venit rândul nostru să fim nemulţumiţi de aşa prestaţie. Ne-am amintit că nici ei nu probaseră alte dăţi atâta creativitate. Puşlamalele, ne ghiciseră intenţiile şi ordinul primit a fost, fără îndoială, să ajungă ei înaintea noastră la Comitetul Central! Cum noi avansam pe bulevard, ei o luară prin parc, pe un traseu paralel cu al nostru. Noi pe carosabil, ei prin grădini. Aici nu ne-a mai ars de glume. Văzând că grăbesc pasul, am accelerat şi noi. Drept răspuns, ei au luat-o la sănătoasa de-a binelea. Am rupt-o şi noi din loc… Nu, mai întâi i-am fluierat şi i-am huiduit pentru că aleargă ca nenormalii, după care ne-am pus pe treabă. O linişte ameninţătoare se lăsă, covârşită o secundă mai târziu de un vuiet care ne sperie pentru început. „Ce dracu, dau cu tunul?” ne-am întrebat. Apoi am înţeles. Vuiau „tunurile” noastre, cele treizeci de mii de perechi de pantofi şi cizme! Când am realizat ce purtăm în picioare, am călcat şi mai apăsat! Şi dacă ne înfricoşase pe noi, era clar că miliţienii făcuseră în pantaloni! Eram la un fel de probă olimpică, alergat 800 de metri, atâţia câţi despart Casa Guvernului de Comitetul Central. 800 de metri garduri – pentru ei, 800 de metri plat – pentru noi! Noi galopam pe bulevard, galonaţii se strecurau printre arbori, sărind peste bănci, peste arbuşti, speriind plimbăreţii întâlniţi. Şi nu ai zice că erau făcuţi ca nişte balerini, aveau constituţia moldoveanului tipic: scunzi, crăcănaţi, burta revărsată peste centură, ochi căprui plini de gol. M-au făcut să-mi amintesc de paznicii din colhoz, cei care răsăreau întotdeauna ca din pământ când veneam cu alţi copii la furat cireşe ori piersici. Faptul că un om în toată firea ajungea să fugă ca un copil te bulversa cu nefirescul ei. Numai că el alerga cu impetuozitatea unui tanc, şi asta deja te paraliza, pur şi simplu. Nenii miliţieni cu goana lor smintită mi-au amintit de paznicii din colhoz şi ce bine că de data aceasta mă aflam la adăpostul celor treizeci de mii. Cu conştiinţa post factum de astăzi, îmi spun că, în momentul în care i-am pus aşa de bine la treabă, ar fi fost o chestie să recurgem la o manevră de înşelare. De pildă, în plină goană, să facem brusc stânga-mprejur şi să o luăm înapoi spre Lenin şi Casa Guvernului. Precis nu s-ar fi putut redresa cu burţile lor! Iar dacă s-ar fi, o luam din nou către CC. Şi iar spre Casa Guvernului!… Îi fugăream aşa până cădeau laţi, menţii dracului! Animalele! Atunci însă prea eram preocupaţi să ajungem primii la CC, ca să ne gândim la stratageme. Acolo ne aştepta, ştiam, medalia olimpică de aur. Iată cum se derula proba. În dreptul parcului, pe atunci Puşkin, avangarda noastră alerga în drept cu a lor. La cinematograful „Patria” îi devansam deja. După „Patria”, ai noştri abandonară bulevardul, tăind pe diagonală peluza din faţa CC-ului. Parcă ar fi plecat pe ipotenuza unui triunghi drept, vârful căruia împungea scările CC-ului. Pe catetă veneau cu limba scoasă miliţienii. „Să ajungem la CC! îmi repetam gâfâind… Să ajungem la CC!… Să ajungem la CC !…” Scena dobândea respiraţie epică, cum bine observaţi, iată de ce ajung să filmez totul dintr-un elicopter imaginar. De acolo văd cum vârful avangărzii noastre se apropie, în ralanti, de treptele CC-ului, în timp ce miliţienii de pe catetă mai au de parcurs zeci bune de metri până acolo. În urma avangăr­zii, oamenii-gândăcei se răspândesc pe toată peluza, unii se împiedică şi cad pe jos, generând un carambol după altul. Un tip aleargă în direcţia monumentului lui Marx şi Engels, apoi o ia, brusc, spre treptele CC… oh, eu sunt acela! Schimbare de cadru. Din spatele avangărzii văd cum vârful acesteia urcă vijelios scările CC, zeci de spinări îndârjite copleşesc treptele una după alta, făcându-şi drum spre fortăreaţa CC-ului, câţiva metri o mai despart de intrare şi… Schimbare de cadru!… Ce-i asta?… Ce se întâmplă?… Brusc, palierul din faţa intrării în CC se cocoşează cu tot betonul pe care îl are în faţa avalanşei de oameni, încât prima linie alor noştri se cabrează crispat în faţa teribilului obstacol şi, după un fel de stop-cadru, este dată peste cap… Cine a ridicat acest zid, de unde naiba s-a luat, nu a fost niciodată acolo?! Nu e unul din beton, e din căşti şi scuturi de metal, dotat cu o treierătoare de bastoane turbată! Ai fi zis că apăruseră din neant! Pentru început, nici nu i-am văzut de pe treptele de jos unde eram, şi-au anunţat intrarea prin urletele alor noştri. A trebuit să fie doborâte câteva rânduri de demonstranţi de pe treptele de sus ca să-i putem vedea de la baza scării. Eram cu vreo zece metri mai jos de valul acela zdrobitor şi scena nu era dintre cele reconfortante. Mai întâi nu au fost de văzut decât scuturi, căşti şi bastoane. De după toate acestea se arătară, mai târziu, jumătăţi şi sferturi de ceea ce ar fi trebuit să fie nişte chipuri omeneşti: expresii feroce, deschizături strâmbe de guri, bulbi de ochi injectaţi. Toată alcătuirea aceasta blindată, adevărată combină de secerat oameni, muşca din rândurile de demonstranţi, care, odată ajunse în bătaia secerătoarei, păreau să fie înghiţite de aceasta. Doborau totul în calea lor, nici chiar miliţienii întârziaţi de pe catetă nu erau cruţaţi. Miliţia moldovenească fu dată la o parte şi Armata Sovietică intră în acţiune.