O. Nimigean

 

şezlong I


mama mea foarte bătrînă şi foarte bolnavă

(aşa se zice dar de data aceasta e adevărat)

stă zile-ntregi în curte într-un şezlong

bate darabana pe braţele şezlongului

şi priveşte norii (privesc norii ce să fac)

ieri a văzut un cap ieşind brusc

dintre frunzele dese de viţă-de-vie

a crezut că e o pisică

şi s-a mirat: aşa de sus?

pe urmă şi-a dat seama

că fusese o pasăre

 


şezlong II


mama care cum spuneam

e foarte bolnavă şi foarte bătrînă

învîrte-ntre degete de codiţă

o frunză aproape uscată

căzută din măr

o-nvîrte insistent

fără pauză

absorbită concentrată

aproape în transă

mi-a zărit privirea

mi-a preîntîmpinat zîmbetul

îmi şoptește

fără să se oprească:

ce vrei trebuie să fac şi eu ceva

 


al 31-lea


mama, bătrînă şi încă bolnavă,

nu mai stă în şezlong umblă

iese pe şestache în grădină

într-o zi s-a întors cu un braţ

de mărar şi de mentă

degeaba am certat-o

rugînd-o să nu exagereze

o găsesc ba spălînd vasele

ba cărînd oala cu lapte de pe sobă

în verandă la rece

ba în camera neîncălzită din faţă

unde are neapărat

cîte ceva de căutat prin sertare

azi a plecat să se plimbe

pe lîngă casă pe trotuar

în halatul albastru

cu flori stilizate

ca un kimono

nu mai apărea

am ieşit agitat să văd ce-i

am găsit-o aplecată

peste balustrada scării

parcă prăbuşită

(prin gară

trecea dăngănind un marfar)

ce faci ţi-e rău

nu, mi-a răspuns cumva iritată,

fără să se întoarcă,

număr vagoanele

i-au ieşit treizecişiunu

 


zersein und zeit


dac-aş putea spune es ist ein stoppelfeld

aş fi aproape salvat dar ochiul meu

nu vede nici o mirişte afară

nici o mirişte înăuntru

simt doar

că am intrat într-un timp

care nu mai este

al speciei

mai înfiorător

decît moartea

un timp

care te dizolvă

începînd din hipotalamus

 


protezele auditive beltone philips


am cules nucile

avem de două feluri

unele mari cu coaja groasă grele

altele mai mici cu coaja subţire uşoare

mama

care cum spuneam

a început să umble

le-a întins pe trotuar la uscat

iar seara

după cină

cînd deja se întunecase bine

şi-a adus aminte vai

n-am strîns nucile

da’ ce se-ntîmplă dacă rămîn

umezesc

deci le-am strîns eu în nişte lighene de plastic

am găsit-o veselă cînd m-am întors

iradiind ghemuită în pat

ştii mi-am dat seama de-aici

după sunet

care erau nucile mari

şi care mici

 


literaturwissenschaft


aflu din presă că dan lungu îşi construieşte

cu banii cîştigaţi „de pe urma cărţilor mele”

o cabană

aşadar literatura rentează

citesc într-o revistă glossy

că dan sociu

poartă haine de firmă şi se pregăteşte

să-şi cumpere casă-n bucureşti

deci chiar şi cu poezia te descurci

agopian afirmă-ntr-un interviu

că n-a avut timp de disidenţă

„ce, eram prost?”

deoarece crea lumi ficţionale

„ceea ce e cu mult mai greu”

literatura e un lucru mare

prozatorul şi scenaristul

florin lăzărescu

scrie-ntr-un articol din sdc

că scriitorii sinucigaşi îl dezgustă

(kleist kawabata hemingway celan

gherasim luca sylvia plath mishima

urmuz márai ş.a.m.d.)


(din „nanabozo (cu patru ecouri grafice de Alina Săruleanu)”,

Editura Cartea Românească, 2014)