O. Nimigean

şezlong I
mama mea foarte bătrînă şi foarte bolnavă
(aşa se zice dar de data aceasta e adevărat)
stă zile-ntregi în curte într-un şezlong
bate darabana pe braţele şezlongului
şi priveşte norii (privesc norii ce să fac)
ieri a văzut un cap ieşind brusc
dintre frunzele dese de viţă-de-vie
a crezut că e o pisică
şi s-a mirat: aşa de sus?
pe urmă şi-a dat seama
că fusese o pasăre
şezlong II
mama care cum spuneam
e foarte bolnavă şi foarte bătrînă
învîrte-ntre degete de codiţă
o frunză aproape uscată
căzută din măr
o-nvîrte insistent
fără pauză
absorbită concentrată
aproape în transă
mi-a zărit privirea
mi-a preîntîmpinat zîmbetul
îmi şoptește
fără să se oprească:
ce vrei trebuie să fac şi eu ceva
al 31-lea
mama, bătrînă şi încă bolnavă,
nu mai stă în şezlong umblă
iese pe şestache în grădină
într-o zi s-a întors cu un braţ
de mărar şi de mentă
degeaba am certat-o
rugînd-o să nu exagereze
o găsesc ba spălînd vasele
ba cărînd oala cu lapte de pe sobă
în verandă la rece
ba în camera neîncălzită din faţă
unde are neapărat
cîte ceva de căutat prin sertare
azi a plecat să se plimbe
pe lîngă casă pe trotuar
în halatul albastru
cu flori stilizate
ca un kimono
nu mai apărea
am ieşit agitat să văd ce-i
am găsit-o aplecată
peste balustrada scării
parcă prăbuşită
(prin gară
trecea dăngănind un marfar)
ce faci ţi-e rău
nu, mi-a răspuns cumva iritată,
fără să se întoarcă,
număr vagoanele
i-au ieşit treizecişiunu
zersein und zeit
dac-aş putea spune es ist ein stoppelfeld
aş fi aproape salvat dar ochiul meu
nu vede nici o mirişte afară
nici o mirişte înăuntru
simt doar
că am intrat într-un timp
care nu mai este
al speciei
mai înfiorător
decît moartea
un timp
care te dizolvă
începînd din hipotalamus
protezele auditive beltone philips
am cules nucile
avem de două feluri
unele mari cu coaja groasă grele
altele mai mici cu coaja subţire uşoare
mama
care cum spuneam
a început să umble
le-a întins pe trotuar la uscat
iar seara
după cină
cînd deja se întunecase bine
şi-a adus aminte vai
n-am strîns nucile
da’ ce se-ntîmplă dacă rămîn
umezesc
deci le-am strîns eu în nişte lighene de plastic
am găsit-o veselă cînd m-am întors
iradiind ghemuită în pat
ştii mi-am dat seama de-aici
după sunet
care erau nucile mari
şi care mici
literaturwissenschaft
aflu din presă că dan lungu îşi construieşte
cu banii cîştigaţi „de pe urma cărţilor mele”
o cabană
aşadar literatura rentează
citesc într-o revistă glossy
că dan sociu
poartă haine de firmă şi se pregăteşte
să-şi cumpere casă-n bucureşti
deci chiar şi cu poezia te descurci
agopian afirmă-ntr-un interviu
că n-a avut timp de disidenţă
„ce, eram prost?”
deoarece crea lumi ficţionale
„ceea ce e cu mult mai greu”
literatura e un lucru mare
prozatorul şi scenaristul
florin lăzărescu
scrie-ntr-un articol din sdc
că scriitorii sinucigaşi îl dezgustă
(kleist kawabata hemingway celan
gherasim luca sylvia plath mishima
urmuz márai ş.a.m.d.)
(din „nanabozo (cu patru ecouri grafice de Alina Săruleanu)”,
Editura Cartea Românească, 2014)