Alexandru Vakulovski
Proorockul Daniel: Napalm D’Or
Dacă primul volum de poezie semnat de Daniel-Silvian Petre, Overdose, avea mai multe părți, cel de-al doilea, apărut la editura Brumar în 2008, Napalm D’Or, e construit din două părți: Cel mai iubit dușman al meu și Șoimii Patriei contraatacă.
Cel mai iubit dușman al meu e compus din poeme de dragoste, dragoste mai rock, heavy metal sau grunge, așa cum ne obișnuiește Daniel-Silvian Petre. De altfel Survolaj, trupa cu care s-a făcut cunoscut, are o piesă cu același nume. De fapt în volum intră mai multe texte de piese, cântate la timpul lor cu Survolaj, Chin sau Acoustica. E foarte fain că aceste poeme nu sunt mai slabe, așa cum se întâmplă de obicei când citești textul unei piese.
Daniel-Silvian Petre este un maestru al titlurilor, doar citindu-le îți dai seama de direcția pe care merge: Te iubesc pentru că vei muri, In love without me, Sindromul vocii nebune, Libertatea de-a trage cu ochiu’, Am sunat să-ți spun că te urăsc, High Infidelity, Zbor deasupra unui cuib de buci etc. Cel mai iubit dușman al meu e un ciclu de poeme sado-maso, cu multă ironie, autoironie, ludic și livresc. Asta nu înseamnă că poemele ar fi scrise la mișto. Doar că dragostea e văzută oricum ca o parte a descompunerii, a apropierii inevitabile de moarte, ea e o piedică pentru sinucidere:
„suntem putrezi pe partea
dinspre noi
și strălucitori pe partea
dinspre lume” (Niciodată nu va mai fi azi).
Dragostea e și o amenințare:
“la simplul gând
că ai putea să nu mă iubești
să-ți cadă sânii
să faci burtă
și să te dilești” (Aș vrea să (nu) mă (mai) trezesc).
Uneori totul capătă un fel de sens datorită conștientizării jocului, ca în Bonus Life:
„Viaţa ca un joc pe calculator:
dimineaţa ne tîrîm chiauni
din dormitor
si prăjim nişte pîine
cu usturoi
ca s-avem acces la nivelul doi,
pe stradă, pînă la nivelul trei,
ne batem cu o gaşcă de derbedei
agresivi & beţi
şi pierdem două-trei vieţi,
nivelul patru e ceva mai lejer,
doar un taximetrist
care ne-ameninţă cu-n levier,
în nivelul cinci ne întîlnim
cu bunul meu prieten
Jim Beam
şi radem nişte beri
ca să mai prindem puteri,
nivelul şase e un pic mai complicat -
e nevoie de nişte cătuşe
cu care să mă legi de pat
...şi aşa ajungem
în al şaptelea nivel
care, se spune, e cel mai greu
dar trecem noi şi de el
cu-n bonus
şi cu ajutorul lui Dumnezeu.”
Cel de-al doilea ciclu al volumului, Șoimii Patriei contraatacă, pare o continuare și o aprofundare al volumului de debut, Overdose. Vocea e a unui șoim al patriei care a crescut mare. El reinventează poveștile, basmele, realitățile. Viața e rezumată, ca-n poemul Golgota:
„Cuiele disperării
înfipte-adînc în oase
Cununa de spini a speranţei
înflorită
în aşteptarea cuiva
care nu va veni
Fiindcă dragostea înseamnă
să fii
în două locuri
deodată
Fiindcă viaţa e un film
prost: oricît te-ai împotrivi,
pîn' la urmă
tot ţi se-nchid ochii”.
Sinuciderea e la tot pasul, dar și dragostea (din primul ciclu al cărții), și Dumnezeu, care-i intră sub piele „proorockului Daniel”. Viața e văzută ca în titlul cărții: o bombă cu aur. Dacă nu cumva „Ieri a fost sfârșitul lumii”. Sau totul e o joacă, așa cum ne sugerează titlurile. Suntem în așteptarea următorului nivel.
Prima ediție a volumului Napalm D’Or a apărut la editura Brumar, a doua la Blumenthal, împreună cu Overdose. Se pare că Daniel-Silvian Petre a găsit formula perfectă pentru bombe/poezie: napalm, aur, împachetate în designul unei sticle de whiskey.