Carmen Zaniciuc

 

Cât să fii virgin

 

- Bună!

- Bună!

- Eu sunt Ioana, tu?

- Eu sunt Irina.

Cele două fete își dau mâna și se așează pe o bancă.

- Cum de ți-a venit ideea asta, să mă cauți pe net, în ziua de azi nimeni nu se mai gândește să mai ceară sfaturi, ci se aruncă direct, fără să analizeze, mai mult împinși de curiozitate.

- Păi… nu știu, și eu am avut tendința asta, însă ceva m-a oprit, poate un instinct de conservare sau pudismul meu. Eu sunt mai timidă de fel și mă feresc să discut prea mult astfel de lucruri…

- Te înțeleg, dar să începem cu începutul.

- Sigur…

Doi tineri trec prin fața fetelor și se țin de mână.

- Uite, îi vezi pe cei doi? Sunt cel puțin în prima fază, în care s-au apropiat fără să considere asta ceva neobișnuit. Eu dacă te-aș trimite să iei un băiat oarecare de mână, sigur ți s-ar părea ceva forțat și nelalocul lui.

- Așa e…

- Așa e și aici, nu trebuie să faci lucruri care nu sunt în ordinea lor firească. Sigur, poți să zici că nu mai e la modă, că astfel de concepții sunt de pe vremea bunicii, însă gândește-te puțin că există legi care sunt general valabile, îndiferent de spațiu și de timp.

- Nu înțeleg ce vrei să spui…

- Bine, atunci să încep să-ți spun câteva povești, nu contează prea mult cine le-a trăit și cum, însă important e să înveți ceva din ele.

- Și crezi că o să mă ajute, ținând cont că…

- Doar dacă ești capabilă să asculți totul și să păstrezi pentru tine ce se potrivește sufletului tău. Însă un singur lucru trebuie să nu uiți. Unele legi, dacă sunt încălcate, ajungem să plătim pentru ele, mai devreme sau mai târziu, fie ca să ne trezim și să realizăm ce am făcut, fie să ne dăm seama cum am rănit pe cel de lângă noi, ori pur și simplu să ne trăim viața pe care am ales-o, știind ce consecințe vor fi.

- Adică să mă gândesc și la pedeapsă…

- Da.

- Și cu iertarea?

- Asta nimeni nu e în măsură să-ți zică sigur, mai ales dacă mergi cu premiza: greșesc și o să mă ierte. Adică să nu fie premeditat, dar, cum am zis, fiecare știe ce e mai bine pentru el, important e să mai și întrebe când și când, dacă nu în jur măcar, acolo… în conștiință.

Dar să începem povestea.

Am cunoscut o fată cam de opt ani, care se juca mereu pe afară, în fața curții, pe drum. Avea tovarăși de joacă mai mulți copii, printre care și un băiat, de aceeași vârstă cu ea.

- Și de ce vorbești de o fată de opt ani, că e mică…

- Tocmai de asta îți spun, unele lucruri nu trebuie făcute prematur.

- Vrei să spui că ea de atunci?

- Vreau să-ți spun că unii oameni trăiesc lucruri care îi fac maturi încă de la vârste fragede.

- Și e bine așa?

- Uneori da, alteori nu, adică sunt și avantaje pe care în unele momente ai vrea să nu le fi avut… doar ca să-ți păstrezi inocența aia…

- Adică prostia?

- Nu e prostie, draga mea, poți să fii prost și când știi, e doar o puritate de care ai nevoie să poți rezista într-o lume atât de crudă.

- De ce spui crudă?

- Se vede că nu știi multe, tu doar te-ai îndrăgostit și atât, ori doar crezi că te-ai îndrăgostit. Spre exemplu, fetița asta mică se juca în curte și vecinul ei a venit pe la ea să-i propună să se joace de-a mama și de-a tata. Fetiței nu i s-a părut nimic neobișnuit, pentru că se mai jucase până atunci așa, ea era mama, el tatăl și trebuiau să facă mâncare, să se ducă la muncă, să aibă copii și mai ales ea știa că pe copii îi aduce barza. A răspuns că da și au început să se legene pe gardul de plasă îndoit, pe care-l făcuseră ca un leagăn, ei fiind așezați pe grămada de lemne. Băiatul s-a gândit el puțin și a încercat să-i explice altfel fetei… știi, nu vreau să ne jucăm de-a mama și de-a tata în felul acesta, ci altfel, cum nu ne-am mai jucat până acum. Fetița nu putea să înțeleagă ce-i spunea băiatul, mama ei o avertizase să fie cuminte și când cei din film începeau să facă prostii, ea se ascundea sub plapumă să nu vadă ce se întâmplă. Dar ea încă era naivă, așa cum trebuia să fie orice fetiță de opt ani. Fetița curioasă a spus băiatului că vrea să încerce noul joc, însă să nu fie ceva rău, ca să nu-i supere pe ai ei. El s-a ridicat și a luat-o în cocina unde creșteau porcii, dar unde nu mai erau porci, i-a făcut semnul crucii pe un stâlp și a întrebat-o ce vrea să aibă, băiețel sau fetiță. Fata, încurcată, a întrebat de ce să-i spună, că nu s-a gândit… El a insistat și ea a spus că vrea gemeni, să fie doi copilași deodată, să-i îmbrace pe amândoi la fel. El a tăiat semnul crucii cu palma și a rostit să fie gemeni. Au intrat amândoi în cocina porcilor, unde era fân și au rămas în picioare. El i-a spus să se apropie și să stea lipită de el, cât se va mișca și să nu se sperie, că așa fac și oamenii mari. Așa azi, așa mâine, până când jocul a devenit obișnuit. Fetița nu s-a mai speriat și nici nu a considerat că ar fi ceva rău. Însă băiatul nu terminase, vroia să meargă mai departe… așa că i-a propus să facă același lucru, însă cu pantalonii jos. Fetița a avut un șoc și s-a speriat, atunci a realizat că e ceva rău, ca așa ceva nu trebuie să facă nici un copil. I-a spus că nu vrea și să plece. Dar băiatul a insistat. I-a explicat că așa vin copiii, că nu-i aduce barza. Și că ar fi frumos ca și ei doi să facă un copil. Fetiței îi plăceau copiii și a încântat-o ideea, însă au promis să nu spună nimănui, să rămână secretul lor, apoi au jurat, așa cum făceau când era ceva serios. Se ascundeau sus pe deal, după claia de fân, ori în remorca de tractor care era parcată în fața porții. Băiatul, fiind și el de aceeași vârstă, nu se descurca de unul singur și o punea pe ea să-și deschidă pica. Așa îi spunea și pe ea o deranja că îi spune în felul acela. S-a învățat să vină în fustă pe afară și uneori nu își mai lua nici chiloți pe ea. Cei doi copii mai aveau niște frați mai mici și ce nu știau ei era că aflaseră toată povestea și probabil că îi pândeau de mult timp. Toată povestea a continuat până într-o dimineață, când fetița stătea în pat cu mama ei și cu fratele ei. Tocmai se treziseră și se pregăteau să se ducă la biserică, pentru că era ziua în care se sfințea lăcașul sfânt și trebuiau să treacă prin altar, singura dată când femeile aveau voie să intre acolo. Fratele ei, probabil îndemnat de îngeri, a zis direct, fără ocolișuri sau ezitări mamei: mami, sora mea s-a futat. Mama a rămas blocată, nevenindu-i să creadă ce-i aude urechile. L-a pus să repete: Ce-a făcut, mă? Copilul a răspuns categoric: s-a futat! Mama s-a ridicat și fetița a fugit din pat. A fost și pentru ea un șoc, pe de o parte, că nu știa că fratele ei cunoaște povestea și pe de altă parte, că a pârât-o așa, fără să-i spună nimic. Mama ei a luat atunci fierul de călcat și a fugit după fată, până aproape de grădină, unde a prins-o și i-a lipit mai multe cabluri, de i-a înroșit fundul, până i s-a făcut milă de cât a lovit-o și i-a spus să treacă în casă. Pe hol a pus-o să-i arate ce a făcut cu băiatul acela și fata i-a explicat că au stat așa și au făcut așa. Mama, șocată, a început să o certe și mai tare, că a făcut un lucru rău. Și i-a tot zis, până a ajuns să o întrebe pe fată: acum îți place ce-ai făcut, zi? Ți-a plăcut? Și fata, cu toate că o încasase zdravăn, și încă mai simțea furia mamei, i-a răspuns: mi-a plăcut! Mama ei a repetat, nevenindu-i să creadă ce aude din gura fetei. Fata a spus că i-a plăcut și că ar mai face odată. Mama a scuipat-o și a plecat să vorbească și cu părinții băiatului. Tatăl fetei nu i-a zis nici un cuvânt, probabil de rușine, însă l-a auzit o singură dată certând-o pe mama ei, când au bănuit ei că s-ar mai vedea cu băiatul și că ar mai face prostii. De atunci fata a mai vorbit cu băiatul respectiv, au rămas amici, dar niciodată nu s-au mai atins unul de altul. Cu cât înaintau în vârstă, realizau ce au făcut și le era puțin rușine, însă n-au mai pomenit măcar de ceea ce făcuseră odată. După experiența respectivă fetița n-a mai fost fetiță și a început să aibă gânduri de femeie: se uita la burtă să vadă dacă nu cumva i-a crescut și e gravidă, ori să vadă dacă mișcă ceva, însă ea nu știa că dacă nu-i venise menstruația nu avea cum să conceapă. I-a rămas instinctul și dorința de a mai continua, uneori avea gânduri și corpul ei începea să tresară ciudat, fără să știe ce înseamnă. Îi mai era teamă și de colegii de clasă, ca nu cumva băiatul să fi povestit ceva. A început să se îngrijoreze și să fie retrasă, să nu mai vorbească prea mult cu ceilalți colegi. Încet, încet, s-a transformat din fetița veselă, care se bucura de viață, în fata tristă, timidă și tăcută. Dar pe cine să condamni? O vreme a dat vina pe băiat, dar și băiatul era mic și pe el îl învățase cineva. L-a întrebat cine l-a învățat, dar nu a vrut să-i spună. A mai auzit cazuri de fete care au făcut prostii de mici și își spunea că poate așa se întâmplă de obicei la unii copii, mai încercați de soartă. A venit și mustrarea de conștiință că a făcut un păcat, însă abia prin adolescență a realizat că trebuie să se spovedească și a fost pentru ea o grea încercare, până a reușit să-i spună preotului. Ea încă era virgină și preotul a înțeles când a întrebat-o câți ani avea băiatul. Probabil că părinții lui deja îi povestiseră fapta, că erau oameni care mergeau la biserică de fiecare dată.

- Și se putea evita toată povestea cu experiența fetei?

- Nu m-am gândit, însă cred că da. Doar dacă…

- Dacă ar fi înțeles de la bun început ce înseamnă?

- Nu, pentru că nu ar fi putut să înțeleagă în mintea ei de copil.

- Nici dacă i s-ar fi explicat bine?

- Deja pentru nivelul ei i se explicase, știa că nu are voie să se uite la filme de dragoste și așa făcea, însă practic nu putea să discearnă ce înseamnă.

- Atunci se putea face ceva?

- Doar dacă i-ar fi spus mamei ei, poate…

- Să înțeleg că un copil trebuie să spună tot părintelui, ori… să aibă încredere în ei.

- Poate că fetița avea, dar făcuse un jurământ că nu va spune nimănui și știa că dacă îl încalcă se va întâmpla ceva rău.

- Și totuși ceva rău s-a întâmplat.

- Da, dar putea fi și mai rău, de exemplu să fie un băiat mai mare și să o agreseze atât fizic, dar și psihic.

- Ea știa ce înseamnă virginitatea?

- La momentul respectiv nu știa, a aflat mai târziu, când a povestit totul unei fete de vârsta ei, avea cam 12-13 ani.

- A avut curajul să povestească?

- Da, avea momente când se deschidea, dar foarte rar și cu persoane apropiate de sufletul ei, chiar dacă de multe ori, cu naivitatea, ajungea să își piardă prietenii respectivi sau să pățească lucruri rele.

- Și fata ce i-a răspuns?

- Fata a întrebat-o dacă i-a curs sânge și ea a zis că e vorba de menstruație, că tocmai îi venise la 12 ani.

- A știut ce i se întâmplă când i-a venit?

- Atunci da, mama ei îi explicase clar și acum înțelegea altfel lucrurile.

- Și cum și-a dat seama că e vorba de alt fel de sânge.

- Fata aceea i-a povestit că se juca cu sora ei mai mică și că erau curioase. Și ea i-a introdus degetul și i-a curs sânge.

- Adică a fost dezvirginată de sora ei?

- Da, dintr-o prostie.

- Multe lucruri facem din prostie, nu?

- Se pare că da, însă întrebarea e, dacă ai fi știut, ai mai fi făcut?

- Poate că nu…

- Sau poate că da. De exemplu, când te orbește iubirea..

- Ai dreptate.

- Să-ți povestesc și cum e când te orbește. Poți să faci lucruri pe care nu credeai vreodată că le vei putea gândi măcar. Totul e posibil, trebuie să ai foarte mare grijă cu patima asta a sexului, că e mai perversă ca orice bărbat.

- Dar în general cine e de vină?

- În general, fiecare își are partea lui de vină. Am spus că-ți zic de tânăra care s-a îndrăgostit.

- Da…

- Ea era puțin la fel ca tine, după cum te văd eu.

- Adică iubea mult?

- Iubea sau… nu știa, mai bine să spunem așa. Nu știa ce e iubirea, dar totuși simțea ceva puternic pentru băiatul respectiv.

- Ce înseamnă puternic?

- Înseamnă că era la prima iubire, în care credea că va fi cu el pentru totdeauna și că ceea ce simte nu va dispărea niciodată.

- Și el cum era?

- El trecuse de prima iubire, avea și experiență sexuală cu o femeie mai în vârstă ca el. Însă o iubea și el mult, încât amândoi erau sinceri când își spuneau că nu se vor mai lăsa niciodată.

- Și fata era virgină?

- Da, sau mai bine, gândește-te că era fetița de care ți-am povestit, dar la adolescență.

- Înțeleg…

- Fata de atunci a crescut, plină de complexe, era grăsuță și credea că nu o place nici un băiat. Nu avea curaj să vorbească sau să se apropie de cineva de care îi plăcea. A avut prieten târziu, în clasa a doisprezecea, după ce a murit tatăl ei. Și-a spus de multe ori că și lipsa lui a făcut-o să caute alinare și refugiu în fața suferinței. Mama ei plecase din țară și acum era pe cont propriu.

- Adică putea să facă ce vroia?

- Da, dar ea avea limitele ei, era cuminte și așa vroia să și rămână, știa că mama ei are încredere în ea.

- Și a făcut bine?

- Pe de o parte da, pe de alta nu.

- De ce?

- Așteaptă să-ți povestesc, nu te grăbi. Graba e cel mai mare pericol, mai ales în cazul ăsta, deși uneori fiecare își cunoaște ceasul.

- Așa e.

- Sigur, deci fata noastră a cunoscut băiatul, a început să aibă încredere în el. O aștepta mereu când venea de la școală, îi aducea trandafiri o dată pe lună, o ținea mereu de mână și nu o lăsa singură nici o clipă.

- Și ea se gândea să se culce cu el?

- Încă nu, nu așa repede. Nici el nu i-a dat de înțeles decât după mai mult timp. Au stat un an de zile fără să facă sex, însă a avut grijă să o obișnuiască?

- Cum să o obișnuiască?

- Adică, așa cum ți-am spus eu mai devreme, când te îndrăgostești nu ți se mai pare ceva rău să te ții de mână, să te săruți, să te exprimi așa și pe stradă, în văzul tuturor. Nu înțelegi frustrarea celor care duc lipsă ori care abia s-au despărțit. Nu înțelegi de ce lumea se uită urât la voi și spune că nu vă potriviți și că el doar profită de tine. Ei văd tinerețea și avântul, înțeleg că e capcana inocenței. Tu nu vrei să înțelegi nimic din ce spun ceilalți.

- Așa e… dacă nu trăiesc eu, nu cred pe nimeni, eu nu aș reacționa în același mod ca ceilalți oameni.

- Crezi? Eu am ajuns la un moment dat să cred că dacă am fi puși în aceleași condiții, adică să ai aceeași experientă, corp, minte, etc., ai face la fel… Depinde de norocul fiecăruia să descopere la timp ce are nevoie.

- Și atunci, trebuie să ascultăm?

- Dacă nu respecți anumite reguli și viața te arestează, trebuie să-ți ispășești pedeapsa. Mai ales dacă ai fost avertizat mai întâi.

- Și ei i s-a spus că nu or să reușească să fie împreună și tot a mers mai departe?

- Da, pentru că știa ce simțea, îl credea și pe el și avea încredere în forțele lor.

- Așa simt și eu…

- Știu, se vede.

-…

- Deci, au început să se obișnuiască unul cu altul, el venea pe la ea și dormeau împreună. Au stat așa un an de zile, dar lumea deja îi bârfea și îi credea ca și căsătoriți. A înghițit și bârfele oamenilor și nu s-au despărțit.

- Și au rezistat?

- Cu greu, până când au terminat liceul și s-au dus în capitală să se înscrie la facultate.

- Și atunci s-a întâmplat?

- Da.

- Și cum a obișnuit-o mai întâi?

- Păi… erau apropiați când dormeau, imitau cu îmbrăcămintea pe ei, ori… o atingea în locurile intime.

- Și ea?

- Și ea… a făcut compromisuri să își mai păstreze virginitatea. Dar nu știa că asta e calea spre a și-o pierde.

- Și nu-i era teamă?

- Ba da, dar avea încredere în el, o încredere oarbă.

- Și cum s-a întâmplat?

- S-a întâmplat într-o seară când nici unul din ei nu se aștepta. El a rugat-o și ea ca de obicei a spus că nu. Apoi el s-a întristat și ea i-a văzut ochii. I-au trecut prin minte gânduri multe și a spus că da. Lui nu i-a venit să creadă, însă o așteptase atât de mult și nu vroia să o piardă.

- Se temea?

- Se temea că se vor despărți și că ea se va culca cu altul.

- Și ea?

- Ea se temea că cineva o va viola pe drum și își va pierde virginitatea.

- Cum de avea gândul ăsta?

- Uite așa, în subconștientul ei se temea să nu fie agresată, din cauza experienței din copilărie.

- Și a fost așa cum se aștepta?

- Cum se aștepta ea? Adică ceva romantic, cu flori și lumânări și… așa cum te gândești tu?

- Da…

- Păi, draga mea, a fost cum se întâmplă de obicei, durere, mult sânge și amândoi speriați.

- De ce speriați?

- Păi el când a realizat că ea chiar e virgină și ea când i-a văzut ochii și a înțeles că o să-l piardă.

-…

- Deci, dacă nu ești căsătorit sau nu ai un copil, nimic să te mai lege, te sperii de ce-ai făcut și vrei să fugi.

- Și s-au despărțit imediat?

- Nu, pentru că ea a început să-l roage să nu se despartă, dar el se comporta cu ea din ce în ce mai rău, o făcea să se simtă vinovată din orice lucru, ba chiar a ajuns și să dea în ea.

- Și ea a mai continuat să mai fie cu el?

- Da, dar nu s-a terminat aici.

- Se putea și mai rău?

- Mereu se poate mai rău. Fata s-a apucat de fumat, a vrut să vadă cum e, a învățat să bea și bere de la el și așa, încetul cu încetul și-a pierdut capul. Au început certuri din ce în ce mai dese și cu vorbe urâte și lovituri. Ieșeau în bar sau la discotecă și beau amândoi, apoi el îi reproșa că a ajuns bețivă și că nu mai e fata pe care a cunoscut-o el. S-au despărțit cu greu, după ce ea a suportat umilințe și lovituri, după ce el a plecat să își facă de cap cu o femeie care ei îi părea ieșită de la casa de copii. Atunci s-a simțit cel mai umilită și i-a fost greață să se mai atingă de el.

- Și asta e toată povestea?

- Povestea e lungă, draga mea, eu ți-am spus esențialul.

- Adică, după ce se întâmplă…

- După ce se întâmplă se duce magia… dispare povestea și rămâne o realitate dureroasă și la propriu, și la figurat.

- Atunci să aștept până la căsătorie.

- Da, ar fi mai înțelept, dar nici atunci să nu-ți faci speranțe prea mari. Nu știi peste ce om dai și nimeni nu-ți garantează că veți fi împreună tot restul vieții. Băieții fac imposibilul să ajungă în patul unei fete, ba chiar se și căsătoresc ca să obțină ce au dorit, pentru ei cununia fiind doar un act de care se pot lipsi mai apoi.

- Și dacă ești pregătit, dacă analizezi situația și omul de lângă tine…

- Și atunci e risc, nu poți cunoaște un om după o viață întreagă, nu te poți cunoaște pe tine, pentru că tu poți fi cea care părăsește. Mai ales dacă ai fost și tu la rândul tău părăsită, noi avem tendința asta, să facem altora ceea ce alții ne-au făcut nouă.

- Și ce mai poți face?

- Mai poți să încerci să-i cunoști familia, să vezi cât și ce îi spune mamei, dacă te pune pe tine pe primul plan sau nu, deși tu nu poți vedea anumite lucruri când iubirea e oarbă, nu-i așa? O soacră te poate despărți foarte ușor de fiul ei și la modul cel mai subtil. Încearcă să vezi dacă e gelos, dacă ești geloasă, dacă aveți aceleași gânduri ori dorințe. Dacă vă permiteți să stați împreună, pentru că foarte puțini oameni rezistă să rămână împreună în condiții mizere, doar pentru că se iubesc.

- Dar băieții de ce nu sunt virgini? Noi de ce să nu avem pretenția asta?

- Vrei să cunoști un băiat virgin? Să-l ai pe conștiință? Atunci vei înțelege ce înseamnă un băiat speriat, după ce s-a culcat cu o virgină.

- Cum așa?

- Păi dacă sunteți amândoi neștiutori vă va fi foarte greu să vă descurcați, dar așa ar fi ideal, pentru că nu vă cunoașteți decât unul pe altul, totul vine de la sine, bineînțeles dacă vă iubiți.

- Adică ne orientăm cu instinctele.

- Da, dar dacă e numai el virgin și tu ai puțină experiență, o să-l lași cu o primă împresie proastă despre sex și mai ales totul se va derula rapid.

- Și dacă ai mai multă experiență?

- Atunci ești o femeie rece, căreia nu-i mai pasă de ce simte bietul băiat și vrea doar să-și satisfacă fantezia.

- Dar fetele care vor aventuri? Ele cum de au noroc și prind bărbați de rămân cu ele toată viața?

- Aici, ca să fii aventurieră trebuie să fii cu inima rece, să nu te atașezi, altfel tot tu o să suferi. Gândește-te să fii părăsit la fiecare două săptămâni și să te trezești singură și murdară ca o cârpă folosită. Bineînțeles, sunt și fete care nu se simt așa, însă pe tine te văd o fată sensibilă.

- Virginitatea asta e ca o povară.

- Dacă ajungi să spui așa, n-o să mai ai mult până o să te gândești să scapi de ea, chiar și prin orice mijloace.

- Cum?

- De exemplu, să nu ajungi să iubești, dar să vezi pe prietenele tale că ele deja și-au început activitatea, să te simți inferioară în fața lor, rușinată și să rogi un amic să te dezvirgineze.

- S-a întâmplat așa ceva? Cum e posibil?

- E posibil, mi s-a lăudat o fată și eu am judecat-o că măcar pentru iubire să o fi făcut, dar până la urmă fiecare e cu păcatul lui.

- Nu cred că aș putea să rog un prieten, de fapt ce prieten ar face așa ceva?

- Sunt, stai liniștită, nu ruga un băiat de mai multe ori…

- Dar de ce e așa de importantă virginitatea?

- E, acum nu-ți dai seama pentru că încă o mai ai, dar… gândește-te câte boli eviți, câtă suferință, că așa ești liberă și nu mai depinzi de nici un bărbat, pentru că nu mai simți nevoia.

- Și dacă nu mai ești virgină, nu reziști să stai așa?

- Ba da, dar cu greu, până treci de instincte, apoi după ce te obișnuiești o dai în extreme și nu mai lași pe nimeni să se apropie de tine. Mai ales dacă ai avut experiențe care ți-au adus insatisfacții și suferință. Apoi să citești o carte religioasă despre căsătorie și să înțelegi că sexul e doar pentru făcut copii, în rest e desfrâu, să te mai temi și de judecata divină, ajungi să vrei mai degrabă să rămâi singură. Mai ales că orice metodă de contracepție e păcat. Ce bărbat în ziua de azi mai acceptă să facă copii în neștire sau să se abțină, ori ce cuplu își mai permite să aibă mulți copii? E grea viața de familie și îți trebuie un curaj enorm să faci pasul și mai ales curaj să iubești pe cineva așa cum e el.

- Și dacă eu știu că e el, de ce să mai aștept?

- Păi asta tot încerc eu să-ți explic. Poți să știi când e el, dar poți și să te înșeli și de multe ori când ești virgină, te înșeli. Când însă nu mai ești virgină și știi că e el, ajungi să te simți mică și să nu mai ai curaj să te uiți în ochii lui. Simți că vrei să fii totul pentru el și îți dai seama că nu mai ai cum. Îți e rușine și știi că nu te va putea iubi așa cum te-ar fi iubit dacă ai fi fost pură.

- Dar iubirea nu iartă tot?

- Iartă, însă urmele rămân.

- Atunci regreți?

- La momentul respectiv nu, mai ales dacă îl iubești. Însă mai târziu ajungi să îți pară și rău.

- Dar fata era credincioasă?

- Da, mergea la biserică, se spovedea, ba chiar înainte să facă pasul s-a dus la preot să-l întrebe.

- Dacă să se culce sau nu?

- Da.

- Și preotul ce i-a zis?

- I-a explicat că virginitatea e cel mai mare dar pe care l-am primit de la Dumnezeu și că acum nu e vremea de așa ceva. Că e bine să iasă cu băieții la un suc sau să vorbească, dar nu mai mult.

- Și ea a ascultat?

- Ea știa, în mare, că așa e, dar preotul i-a mai spus că nu vrea să-i strice viitorul, dar el așa consideră că e mai bine. Și că aici în sat se face sminteală, că oamenii vorbesc și nu e bine. Că nu e așa ca la bloc.

- Și s-a legat de asta?

- Da, și-a spus că dacă pleacă la oraș o să fie bine. Încă nu avea în minte să se culce cu el, dar credea că orice s-ar întâmpla, ei doi vor rămâne împreună.

- Și mai târziu și-a dat seama?

- După mai mulți ani, când a fost singură, când a început să iubească iar, și-a dat seama că ea și-a stricat viitorul și că era mai bine să aștepte.

- Să se căsătorească?

- Da.

- Și băiatul respectiv, dacă ea nu se culca atunci cu el, ar fi luat-o de nevastă?

- A cerut-o de mai multe ori, însă cred că până la urmă ei doi nu s-ar fi căsătorit.

- De ce?

- Știi, eu cred în cel ales și el nu era băiatul care îi era sortit să rămână toată viața împreună.

- Pentru că nu se înțelegeau?

- Nu, pentru că cine îți e dat să fie al tău, orice s-ar întâmpla, veți fi împreună.

- Crezi?

- Acum cred.

- Și orice faci înainte, o să fie la fel?

- Aici e mai complicat, de fapt intervine regula în care fiecare faptă își are consecințele ei. Suferi mai mult sau plătești într-un fel.

- La fel ca atunci când ai mustrări de conștiință?

- Exact, și te mai întrebi dacă ai fi făcut altă alegere, cum ar fi fost acum?

- Dar lucrurile nu sunt deja scrise, stabilite dinainte să venim noi pe pământ?

- Sunt, dar unele alegeri ne aparțin.

- Dar în ziua de azi e foarte greu să stai așa, mai ales dacă ajungi la o anumită vârstă. Sunt atâtea lucruri care te îndeamnă, plus că tinerii au acces la foarte multe informații, de multe ori neadecvate pentru vârsta lor.

- Așa e, acum e o rușine să mai fii virgin, mai ales în cazul băieților.

- Și un băiat ce ar trebui să facă? Să stea și el cuminte așa cum se cuvine unei fete?

- Teoretic, da, dacă ei ar fi cuminți, n-ar mai avea cine să dezvirgineze fetele, nu? Deși, de cele mai multe ori, se întâmplă atunci când te îndrăgostești, cei care caută doar aventuri nu se leagă de fete virgine.

- Deci un băiat rău poate să fie bun?

- Orice om, indiferent de masca pe care o afișează, are o doză de bunătate și de răutate în el. Contează cât de mult știi să le controlezi și să le foloșești, încât chiar și defectele tale să devină calități.

- Și dacă eu, când o să fiu cu soțul meu n-o să știu cum să mă comport cu el în pat?

- Asta e o capcană folosită de băieții care vor să aibă aventuri și fac fetele să accepte tot ce propun ei, dar te asigur că un soț nu vrea o femeie care face toate prostiile care se văd pe internet.

- Atunci?

- Un soț vrea o femeie cuminte, care iubește și știe să crească copii. Că doar de asta se însoară ei, își sacrifică libertatea ca să-și crească un copil în familie.

- Și ei atunci sunt fideli?

- Asta nu pot să ți-o garantez, însă tu ca femeie trebuie să-ți pui problema dacă ai rămâne cu el și după ce ți-ar face așa ceva. Mai ales în cazul în care ați avea un copil.

- Dar el ar mai rămâne cu tine după ce te-ar înșela?

- De multe ori rămân, pentru că ei nu se atașează sentimental, o fac mai mult pentru că nu-și pot controla instinctele. Dar o femeie dacă a înșelat deja s-a împlicat sentimental și se poate rupe cu totul?

- Dar a cui e vina când se întâmplă așa ceva?

- De multe ori a ambilor, dar mai sunt și situații neprevăzute. Important e să ai încredere în celălalt și să te rogi să fie bine.

- Deci, familia e o mare responsabilitate.

- Așa e, trebuie să fii pregătit să înfrunți orice și să faci sacrificii, însă contează mult și începutul.

- Înțeleg… mă gândesc la prietenul meu, suntem tineri și ne iubim, însă nu știu cât de departe vom ajunge, încă mă sperie gândul unei căsătorii.

- Dar de copil ai fi capabilă să ai grijă?

- Un copil? Dar nu ne propunem să avem copii acum.

- Trebuie să știi că dacă îți începi viața sexuală, riști să rămâi gravidă, chiar dacă folosești orice metodă de contracepție.

- E adevărat?

- Da, și nu cred că ai vrea să fii pusă în situația de-a alege să faci un avort.

- Un avort, dar e oribil.

- Da, te-ar marca pe viață. Încearcă se te uiți la filmulețele de pe internet să vezi ce i se întâmplă micuțului.

- Nici eu nu sunt de acord, l-aș păstra.

- Când faci un pas trebuie să te gândești bine înainte, să analizezi pe toate fețele problema.

- Da…

- Ar mai fi multe de spus, însă eu știu că fiecare știe ce e mai bine pentru el, doar că uneori nu vrea sau nu poate să vadă. Ori mai speră la ceva… adică mai crede în vise.

- Eu sper să-l găsesc pe cel potrivit.

- Și eu sper, draga mea, toți sperăm să găsim persoana care să ne facă să putem trăi unii cu alții, chiar dacă ne vedem toate defectele. Avem nevoie de cineva care să ne iubească așa cum suntem.

- Și cine ne poate iubi așa cum suntem?

Femeia îi face semn cu degetul, arătând spre cer și apoi se îndepărtează, în timp ce-și ia rămas bun.

- Stai… dar eu, ce fac?