Geo Dinescu

Numele meu este Anton

 

(fragment)

 

Bună ziua. Numele meu este Anton și am unsprezece ani.

 

Bunica m-a îmbrăcat frumos și m-a rugat să țin un buchet de flori pe care le culesesem împreună din grădină. Astăzi este ziua bunicului. Noi îl sărbătorim oricum, chiar dacă el a murit de doi ani. Bunica și eu suntem convinși că Dumnezeu îi dă liber o zi doar ca să poată veni alături de noi la petrecerea lui. Această petrecere este neobișnuită. Nu chemăm invitați, nu facem tort, nu suflă nimeni în lumânări, nu cumpărăm cadouri, doar venim aici la cimitir, aprindem lumânări, punem flori, udăm mormântul; când ajunge la mormânt, bunica sărută crucea și-l salută pe bunicul. Îl întreabă ce face, dacă îi este dor de ea și îl roagă să o ia la el. Crede că bunicul o ascultă și sigur are dreptate, bunica nu se înșală niciodată.

- Bunico, du-te puțin si plimbă-te pe aici, am să-i spun ceva bunicului, dar e secret între băieți.

Bunica ne-a lăsat singuri fără să se supere. De ce s-ar supăra? Eu am secrete și cu ea, secrete pe care nu le spun niciodată nimănui. Spre exemplu, eu am văzut-o când a dat la un om sărac rochia pe care mama i-o făcuse cadou și apoi a zis că nu știe unde e, și nu am spus. Am auzit-o și când a zis că ea a aruncat verigheta mamei pentru că murea de ciudă să vadă că tata a luat o așa haimana. Și iar nu am zis nimic. Eu știu să țin secrete. Dar puțin de tot eu nu sunt corect. Am secret cu bunicul pentru că el este la Dumnezeu acum, așa zice bunica. Dacă îl rog frumos pe bunicul, sigur se duce la Dumnezeu și îl roagă ca și cum ar fi pentru el.

- Bunicule, te rog eu tare de tot, ia spune, Dumnezeu e lângă tine acum? Nu e? Bine, păi să nu ne audă. Fii atent, să te duci tu la El și să-l rogi cât poți tu de tare să-mi dea și mie un frățior. Dacă nu vrea, mai roagă-l. Dacă zice: nu și nu, vezi că acolo la tine în sicriu a pus bunica niște bani. Ai și în buzunarul de la haină, dar și în mână. Dar cred că pe ăia din mână i-ai găsit deja. Ce ți-ai luat de ei? Dar de banii din buzunar să nu te atingi decât dacă-ți rămâne rest. Tata zice că orice poate fi cumpărat dacă ai bani. Păi tu ai bani. Fii atent cum să faci. Scoate banii și numără-i. Împarte-i în două. Pe o jumatate să o împarți în sferturi și câte un sfert să pui în buzunare diferite. Și du-te la Dumnezeu la poartă ca și cum te duci în vizită. Uite, am adus niște bomboane, ți le las aici. După ce plec eu, să le iei și să i le dai lui Dumnezeu cadou. Să fii atent, că una e de ciocolată cu alune. Aia este pentru tine. Așa... și după ce îi dai bomboanele, fă-te și tu că vrei neapărat un frățior pentru mine. Dacă nu vrea, scoate din buzunar jumătatea aia de bani și numără-i în fața Lui. O să se prindă că este o “atenție”. Vezi tu cum aduci vorba, dar trebuie să-i dai de înțeles că mai ai de dat. Faza e că dacă-i scoți pe toți deodată, nu mai ai de unde crește. Eu cred că o să vrea, oricine poate fi cumpărat. Și încă ceva, dacă frățiorul meu te costă toți banii, tu să-i dai pe toți, pentru că-ți face bunica parastas, a cumpărat deja farfurii, mâncare, băutură și niște haine. Să știi că eu nu mai pot aștepta până când mă fac mare și o să am eu copiii mei. Eu nici nu vreau copii, că dacă o să am copii o să am și nevastă, iar eu nu vreau nevastă, pentru că atunci mama o să devină scârba aia de soacră. M-am gândit eu bine la toate.

Gata, uite, se apropie bunica, o să-i spun că ți-am povestit despre colegii de la școală. Te iubesc, nu uita de bomboane, le-am pus aici în pamânt, chiar lângă cruce.


Bună ziua. Numele meu este Anton și am șaisprezece ani.

 

Peste nici două săptămâni împlinesc șaptesprezece ani. Stau pe patul bunicii și o privesc. A murit în urmă cu cinci minute. Aș vrea să îi închid ochii, dar, dacă fac asta, ea o să plece pentru totdeauna. Vreau să mai stau cu ea. Parfumul ei ma înnebunește, după ce va ajunge în mormânt o să-mi lipsească mirosul pielii ei. E posibil ca o femeie să miroasă la fel toată viața?

Viața fără ea se va opri aici; aș putea acum să deschid sertarul cu medicamente și să le înghit pe toate până adorm. Definitiv. Să plec alături de ea. Să fiu din nou copilul agățat de gâtul ei. Gâtul ei era insula de fericire pe care eu evadam de fiecare dată când plângeam. Aș putea să mor acum cu ea și nu ne va găsi nimeni multă vreme. Mama nu va veni aici.

M-am întins lângă ea ca un bebeluș, i-am cuprins corpul cu brațele, i-am mângâiat mâinile. Nasul meu îi caută mirosul de piele și trandafiri. În timp ce îi sărutam gâtul, cu mâna stângă îi desfăceam nasturii rochiei. Mătase, bunica adora mătasea. Îi mângâi pielea ascunsă de rochie. Este caldă. Am plecat după mirosul parfumului și am ajuns între sânii ei. Este pentru prima oară când ating o femeie. I-am desfăcut rochia până la capăt și i-am dat chiloții jos. Bunica avea păr exact ca doamnele din revista din cotețul găinilor. Era cel mai frumos lucru pe care-l văzusem vreodată. Mi-am ridicat ochii spre ea și ne-am întâlnit privirile. Mi s-a făcut rușine. I-am închis ochii ca să nu mă vadă. Am mirosit-o acolo. Trandafiri și piele și încă ceva. Ceva-ul mă intrigă. Îmi place ceva-ul. Nu mă pot opri să o miros acolo. I-am desfăcut un pic picioarele și am mângâiat-o. I-am băgat un deget și am stat înăuntrul ei căutând parcă ceva. Când l-am scos, era umed. Nu m-am șters, am stat lângă ea până când inima a reînceput să-mi bată regulat, apoi am îmbrăcat-o exact așa cum era și am fugit la mama să o anunț că bunica nu mai e.