Tatuaje

Mihail Vakulovski

„Trips, heroes & love songs”

Nu ştiam de existenţa lui Florentin Popa înainte să citesc cartea sa de debut, „Trips, heroes & love songs” (scrie şi-n biografia autorului de la sfîrşitul volumului: „caută-i numele pe Google și nu vei găsi niciun rezultat relevant”). Am aflat de el abia după ce am văzut că a cîştigat a treia ediție a concursului de debut organizat de Casa de Editură Max Blecher și Editura Herg Benet. Mă interesa pentru că-n anul trecut cîştigătorul concursului a fost şi cîştigătorul premiuluio Tiuk! pentru debut, Anatol Grosu, iar în acest an speram să cîştige alt basarabean, Victor Ţvetov…

Florentin Popa s-a născut în Cîmpina, în 1989, în anul revoluţiei (bine, în Băicoi, în anul revoltei sau ce-o fi fost aia…, dar poetul nu spune că s-a născut în Băicoi, „ca să evite glumele cu boașe”), a absolvit facultatea de Litere la Braşov, e Korbea Pleataneagra şi mai cîntă şi în Descend into Despair, formaţie de doom metal, cu influențe funeral și death.

„Trips, heroes & love songs” nu pare deloc un volum de debut, dar dacă ne amintim că multe debuturi rămîn cele mai bune cărţi ale multor scriitori români ne mai revenim un pic. Oricum, degeaba critica literară a deplîns poezia şi debuturile din 2013, care e, de fapt, un an extraordinar de bun, numai la debut în poezie putem număra repede cel puţin patru cărţi originale, printre care se numără, fireşte, şi „Trips, heroes & love songs” de Florentin Popa. O carte care nu seamănă cu nici o altă carte de poezie, un autor cu un stil propriu, cu trăiri, stări şi tripuri personale şi cu un mod aparte de a exprima toate astea. Limbajul lui e direct, necenzurat, foloseşte foarte mult oralitatea, dar şi terminologia noilor tehnologii, de care bunicii şi chiar şi părinţii noştri poate că nici n-au auzit.

În prima parte, „sycorax, enceladus, deimos”, urmărim alături de scriitor o lume foarte vie şi zbuciumată a copilăriei, în care George, Marian şi Cătălina descoperă încetul cu încetul – ca-ntr-un joc pe calculator – cum şi din ce e alcătuită viaţa de aici şi acum. Partea a doua, „La mama Vlahie”, e un fel de odă postmodernă a Valahiei, scrisă în limba ei, pre înţelesul cîmpinenilor şi a ploieştenilor. Un ciclu în care scrierea fonetică şi oralitatea e exploatată la maximum („la câmpina-n gară miroase-a pijeat / și miroase și când eji dân gară / în sala sterilă, doctorii în ‘alat – / tot miros dă pijeat, dă dai mațu afară”). În „Ore şi munci” excelează combinaţia tehnicilor poetice cu tehnicile IT & linkurile cu jocurile virtuale („din sfârcurile hd / a rămas un pixel amărât – și îngerul strigă: / APAAASĂĂĂĂ-L! // haide apasă-l transformă call of duty în contra”). O altă surpriză & atracţie a volumului e alăturarea unor „chestii” din lumi nu doar diferite, ci aproape de pe alte planete („hard-diskul va toarce ca o bunică”). Realitatea intră în poezia lui Florentin Popa în cizme de cauciuc pline de noroi, noroc că autorul are umor (negru) şi ironie (subtilă): „gânduri ca biletele de sinucidere ale retardaților / majuscule întoarse patos de patois / ÂNTOTDEAUNA TE V-OI IUBII MĂ UOMOR / CA SĂ FI PRECISĂ CĂ AȘA IE”.

Nu ştiu dacă Florentin Popa scrie revoltat de realitatea din jurul nostru şi frustrat că promisunile puterii poeziei nu au fost îndreptăţite („m-ați mințit că poezia va aglutina va înghiți / totul acum doar tace și înghite / mijarie mijarie mijarie de o mie de ori”), dar scriitura sa e foarte diferită de a celorlalţi poeţi, un stil unic, care – după lectura cărţii – te face să te gîndeşti că ar trebui să mai citeşti o dată „Trips, heroes & love songs”. Florentin Popa descrie o lume plină de „mijearii”, nu mizerii, pentru că „uneori mizeria nu e suficient de murdară” şi „ne e urât și scârbă pe pământul ăsta”. În loc de încheiere aş mai cita nişte rînduri, ca nadă pentru lectură: „încet, planeta ne prefăcea în zeamă / și nimeni n-a băgat de seamă”, „radioul aproape că prinde românia actualități / amestecat cu un post islamic”, „fuste croite corect politic”, „când sunt singur totul devine electric și acru / ca sângele supt din dinți / limba ridicată gata s-o tai cu cheița de bere / și miopia strecoară noaptea / toate luminile prin tifon”, „nu ştii dacă se nasc sau nasc nu ştii dacă se / fut sau mor”, „televizoare de bucătărie / lăsate aproape la minim, doar de dragul țiuitului / tubului catodic care te amăgește că e cineva acasă”, „sunt hotărât ca o piatră în cădere”… Lectură utilă!

Florentin Popa, „Trips, heroes & love songs”,

Casa de editură Max Blecher (Colecţia Opera Prima), Bistrița, 2013