Tatuaje
Mihail Vakulovski
Micro¯oMetode de Vlad Drăgoi
Noua carte de poezie a lui Vlad Drăgoi, „Metode”, se întinde între „minus vlad drăgoi” & „și vlad a pierdut”, poate cele mai bune existeme ale acestui interesant volum. „minus vlad drăgoi” (şi volumul, deci) începe cu „nu e bine”, iar poemul de dinainte de „și vlad a pierdut” se încheie cu „foarte bine”.
Eul liric din „minus vlad drăgoi” are aproape 26 de ani şi e conştient că „singurătatea cea bună dispare” („și vlad a pierdut”). Sătul să-şi tot caute de lucru („azi nu depun niciun cv”), refuzat din fel de fel de motive bizare („la cărturești nu m-au luat pt că am gușă dar și ei / au gușă și au și ţîţe mici”), observă că şi părinţii s-au cam resemnat („ai mei nu mai zic nimic din septembrie”). În aceste condiţii, văzînd că e cumva în plus, îşi aminteşte de perioada copilăriei, în capitolul „micrometode”, plin de cioburi existenţiale pe care parcă ni le povesteşte un copil năzdrăvan şi neastîmpărat, care – fireşte – nu se cenzurează deloc, nici în acţiuni, nici în limbaj. Apoi copilul mai creşte, încă din „micrometode”, iar în „macrometode” eul liric face exact ce gîndim noi la nervi că am face! Eul liric al lui Vlad Drăgoi e vărul personajelor lui Chuk Palahniuk. Un personaj foarte violent, care nimereşte în tot felul de întîmplări cotidiene enervante („stau la coadă să-mi iau bilet. în faţa mea o fe / meie își face abonament. din cauza asta coa / da se lungește tot mai mult troleele pleacă nu / stau după noi. mă gîndesc că întîrzii la curs ies / din rînd mă duc la femeie și”), pe care le rezolvă într-un mod la fel de original precum e şi poezia lui Vlad Drăgoi (dacă citez – te oripilez!). Dar e violent numai pentru că vrea să trăiască liniştit. Tot din acest motiv aceste texte psihanalizabile se încheie mereu optimist şi aşezat, gospodăreşte („după cinci minute sau / mai mult nu știu sigur mă ridic îmi iau bilet și sar / în troleu. sunt fericit că ajung la timp”, „semaforul se face verde trec stra / da și mă opresc la un chioșc de unde îmi iau doi covrigi / calzi cu sare”…). În afară de personajul vlad drăgoi mai sunt şi alte euri lirice-personaje, cum e Gonzo, care are treabă cu oamenii de subgresie, apoi, cum spune şi prezentatorul pe coperta a patra, „se pot găsi şi cîteva poveşti foarte frumoase de dragoste”.
„Metode” e un volum în care Vlad Drăgoi experimentează limitele şi rezistenţa poeziei, aşa cum Sorokin sau Palahniuk tot verifică elasticitatea graniţelor prozei. Un volum nerecomandat minorilor, dar pe care-l recomand în primul rînd celor care scriu, ca să vadă că poezia suportă mult mai multe decît cred ei. O carte originală, un scriitor foarte bun – „Metode” de Vlad Drăgoi.
Vlad Drăgoi, „Metode”,
Casa de editură Max Blecher, Bistrița, 2013