Tatuaje

Mihail Vakulovski

„Un spațiu blînd care mă primește cum m-ar îmbrățișa”

„Un spațiu blînd care mă primește cum m-ar îmbrățișa” de Alexandru Cosmescu este o carte foarte bine scrisă, un debut impresionant, un volum compus din 10 poeme care pot fi citite şi ca un tot întreg, de altfel. Tema centrală a „spaţiului…” este dragostea, dar nu o dragoste adolescentină, ci mai degrabă una existenţială, o iubire matură în care iubita îi asigură eului liric liniştea şi îi îndepărtează frica. Iubirea din „Un spațiu blînd care mă primește cum m-ar îmbrățișa” e ca şi cuţitul pe care l-a avut în adolescenţă, obiect pe care-l ţinea lîngă mătăniile dăruite de mamă-sa, armă albă care-i dădea încredere în sine, chiar dacă pînă la urmă nu i-a folosit la nimic. De altfel, „Cuţitul” e unul din puţinele poeme nu de dragoste, un poem (auto)biografic care se înscrie, totuşi, firesc în corpul cărţii, deşi iniţial ai impresia că e unul din existemele din trecut, care nu a fost încă înlocuit şi care doar îi ţine locul unuia nou, aşa cum se întîmplă şi cu celulele eului liric din „(celulele mele mor și se înlocuiesc una pe alta)”: „celulele mele mor și se înlocuiesc una pe alta. / cîndva o să am un corp care nu te-a văzut niciodată. / pe care nu l-ai văzut niciodată”. Şi-n acest prim poem, şi-n tot restul cărţii liniştea şi tăcerea sunt la fel de importante ca dragostea şi frica (chiar dacă de multe ori e o dragoste de după dragoste aici): „eu nu ştiu cum să vorbesc / îmi plac doar atingerile pe care le controlez” (…) „vreau ca viaţa mea să / fie un scenariu din care / nu schimbi / imaginea din vitrine să fie / exact ce vreau să văd / nimic ce să tai / ca şi cum ai porni camera / ai lăsa-o 2 ore şi / totul ar fi perfect”.

Mă bucur că anul 2013 a fost atît de darnic cu poezia pentru literatura română şi mai ales că două dintre cele mai bune debuturi aparţin tinerilor poeţi basarabeni, pe lîngă Alexandru Cosmescu în 2013 debutînd şi Ion Buzu cu o carte la fel de consistentă şi de originală, dar, în fond, cu totul diferită, ceea ce e şi mai important. Şi dacă ne mai amintim de cel mai interesant debut din 2012, „Epistola din Filipeni” de Anatol Grosu, sau de „Google Translate: Ștefan-Vodă”, cartea altui tînăr scriitor basarabean, Hose Pablo, se pare că e momentul să recunoaştem că a apărut la orizont un nou grup de tineri scriitori basarabeni foarte interesanţi.

Alexandru Cosmescu, „Un spațiu blînd care mă primește cum m-ar îmbrățișa”,

Ed. Cartier, Chişinău, 2013