Petronela Rotar
O să mă ştii de undeva
Herg Benet, 2014
trei
te aşezi în pat
aprinzi lampa
şi citeşti din volumul unui poet contemporan cunoscut
citeşti o poezie şi nu îţi place
o citeşti pe a doua şi nu îţi place
eu scriu mai bine ca ăsta
îţi spui
eu scriu chiar bine
îţi spui
scriu foarte bine
îţi spui
apoi închizi cartea
şi ochii
dar nu adormi
ci te gîndeşti la criticii literari
şi la poeţii
din lista ta de facebook
şi la cartea ta, viitoarea ta carte
şi nu mai poţi adormi
chiar deloc
deschizi ochii
aprinzi lampa
şi citeşti iar din acelaşi volum
al unui poet contemporan cunoscut
care nu e în lista ta de facebook
citeşti o poezie
îţi place
o citeşti pe a doua şi îţi place
ce bine scrie ăsta
îţi spui
scrie foarte bine
îţi spui
eu nu o să fiu în stare să scriu niciodată aşa
patru
îmi aminteşti de culoarea băncilor din liceu şi de părul fetei din faţă cu ochelari cît fundul de borcan
de cât îl iubeam pe cărtărescu înainte să îl văd gol pe plaja din 2 mai
de rockerul cu plete de la etajul patru al blocului de vizavi de liceu care punea obsesiv one more try, I didnt know how much I love you
muzica umplea aerul din clasă, fetele cădeau pe gânduri
se îmbujorau, se iţeau să îl vada
profa cerea să închidem fereastra
o închideam
de fluieratul-susur de sub geam când venea să mă ia răposatul
de o altă mine, de un alt tine, mai universal, cumva
şi îmi spuneam într-o toamna că vietile noastre, da, chiar ale noastre
nu vor fi îndelungate, ci scurte-haotice
şi nu știam câtă dreptate aveam
apoi la foarte scurt timp după plopul ăla i-a retezat existenţa
jmaf!
doisprezece
eu nu o să îmbătrânesc niciodată
ard tare, mă sting repede
sper
mumă-mea mare are 83 de ani
noghi-momo a murit la 90
dar eu, eu nu o să îmbătrânesc niciodată
am observat că oamenii săraţi
şi cei piperaţi
se însoţesc cu oameni complet nesăraţi
pentru ca atunci când se amestecă
când li se amestecă trupurile, minţile
să poată fi haliţi
şi de proşti
şi de deştepţi
eu nu o să îmbătrânesc niciodată
o să mor repede şi estetic
fetele
vor citi ce am scris cu alţi ochi
şi îmi vor duce dorul
vor zice
mama a fost o femeie okey
doar că făcea prea multă curăţenie
nici nu ştim cum mai avea timp de orice altceva
că făcea tot timpul curăţenie
spăla geamuri şi vase
şi rufe şi podele şi cuverturi şi covoare
mătura
aspira
dezgheţa frigiderul
dădea cu mopul
spăla buda
şi apoi o lua de la capăt
vor zice
mama a fost o femeie okey
ne ducea la concerte şi teatru
ne gătea şi ne obliga să mâncăm sănătos în jurul mesei roşii de lac
cu scaune de designer
ne ducea la operă
că îi plăcea cum schelălăiau ăia pe scenă
şi la paraziţii ne mai ducea
vor zice
mama era o tipă okey
vor zice
avea un insectar de oameni
un oamenar
în care îi prindea cu ace de siguranţă
pe cei pe care reuşea să îi prindă
pe ceilalţi nu
unii erau exemplare reuşite
alţii nu
doar că făcea prea multă curăţenie în casă
iar în maşină deloc
treisprezece
cosmeticiana mea
epilează toată ziua fofoloance
de dimineaţa şi pînă se-noptează
epilează fofoloance şi subraţuri
picioare şi mîini
şi mustăţi
toţi banii pe care îi face
îi trimite în Germania fiului ei care dansează
şi care a trecut de mult de vîrsta la care
ar fi trebuit să se întreţină singur
cosmeticiana mea stă toată ziua
cu nasul în fofoloance şi subraţuri
şi toţi banii-i trimite fiului ei în Germania
pe cuierul cosmeticienei
s-a aciuat un porumbel
care se înfoaie şi uguie agresiv
de cîte ori mă mişc
eu cred că e nebun
aşa că prin urmare
mă tem grozav de el
şi îi spun cosmeticienei mele
porumbelul ăsta e nebun şi periculos
o să se repeadă la mine
o să îmi scoată ochii
şi nu o să mai ai pe cine pensa
o să vezi
când ajung acasă
epilată şi pensată de cosmeticiana mea
care toată ziua stă cu nasu-n fofoloance
îmbrac un tricou pe care scrie
o să mă ştii de undeva
(hani,)
tu mă desfaci bucăţi
precum un copil o jucărie
eu stau inertă şi mă uit la tine cum te uiţi la mine cu lupa-specială-pentru-găsit-defecte. îmi scoţi o mînă, îmi studiezi subraţul, degetele, cauţi ceva, un fir de păr neepilat, o cicatrice, o unghie ruptă, orice e bun, orice ţi-ar servi. îmi deşurubezi pe rînd, cîte un picior, îmi verifici pedichiura. îmi scoţi chiloţii, tragi de cap să îl smulgi, să te poţi uita în el mai bine, mă abandonezi cu un ochi scos, după ce ai băgat luneta în orbită, sastisit, enervat.
ce sunt semnele astea mici de pe abdomen? păi aşa ne-a fost vorba? nu ne-am înţeles că eşti fără cusur? strigi intrigat, nervos, revoltat. sunt urmele operaţiei de colecist, hani, aproape că nu se văd, laparoscopie, nu ştiu, nu mă interesează, eu am crezut că eşti perfectă. dar asta ce mai e?! vezi, vezi, eram sigur că nu eşti cum pari, am ştiut din prima că nu ai cum. ah, eram precis, eram precis că disimulezi. iar eu, dragă, nu am încredere în nimeni, cu atît mai puţin în femei. haide, recunoaşte că nu m-ai iubit niciodată, că am fost unul oarecare, că ne repeţi tuturor aceleaşi texte, aceleaşi cuvinte reîncălzite la microunde. ne spui ce vrem să auzim, mimezi extazuri, ne faci să ne simţim speciali, centauri, dar totul nu e decît un scenariu. haide, spune-mi în faţă, recunoaşte, am nevoie să îmi spui, să îmi scuipi în faţă adevărul nemestecat că nu m-ai iubit, ca să pot trăi mai departe. trebuie să îmi spui că am fost unul oarecare, ca să nu mă mai frămînt că am fost un prost cînd te-am pierdut, căci recunoaşte păpuşe, teatrul ăsta ieftin, ei bine, teatrul ăsta eu l-am demascat. hai, uită-te în ochii mei şi spune-mi că nu are rost să îmi fie dor de tine, pentru că nu eşti mai decît oricare alta. uite, uite cîte imperfecţiuni am găsit. băăi, raţional îţi demonstrez că nu m-ai iubit! am să caut şi am să găsesc în trecutul tău un gest pe care l-ai făcut întocmai cu altul iar atunci voi putea să dorm liniştit, căci îmi voi fi demonstrat că am avut dreptate!
şi montează-te la loc, eşti ridicolă cu ochiul ăla scos şi fără membre, ce fel de femeie umblă aşa?!
(hani,)
sunt zile în care aş putea fugi în pădurea din spatele casei, să urlu la juma’ de lună, un pătrar mi-ar ajunge, ar putea fi şi eclipsă. să urlu din băierile plămînilor, ovarelor, uterului. să iasă nufărul, să-l expulzez într-un singur urlet rotund, perfect în absurditatea lui. iar tu... tu, nu numai că nu ştii cine e Vian, dar nici nu ai nevoie de informaţia asta vreodată. niciodată. asta mă înspăimîntă. nu aş fi crezut, vezi tu, că poţi trăi liniştit fără să-l fi citit pe Vian. că pământul se învîrte, whiskyul curge, cluburile se umplu, discuţiile continuă, fără ca nimeni să fi auzit de Boris şi trompeta lui, de suprarealismul oniric, de Chloe, ah, mai ales de Chloe.
iar azi, azi trebuie să admit că o pizdă lirică şi uşor isterică, care l-a citit din scoarţă în scoarţă, de cîteva ori, ei bine, e genul de pizdă care chiar nu foloseşte nimănui. nici măcar ei înseşi, iar cărţile sunt contagioase, hani, cine ştie ce mai poţi contacta. nufăr, de exemplu. sau idei. pe uşa doctoriţei mele de familie, la care m-am înscris în 2000, cînd eram gravidă cu cea mică, scrie, de mînă, ofer terapie existenţialistă, iar mie mi-a venit să rîd în sala plină de babe, Kierkegaard şi Sartre nu au ştiut pînă unde se va ajunge cu existenţializmu’, pînă unde, dar nu, nu am rîs, că era de plîns, cred. eu sunt de plîns, cred. mai ales atunci cînd îmi înghit, înghiţituri mici-mărunte, urletul ăla, amestecat cu plîns, cu atîtea cuvinte pe care nu le voi mai spune, atîtea cuvinte pe care nu ţi le voi mai spune şi toate cîte nu am avut timp să ţi le arăt despre mine şi mai bine aşa, muuuuult mai bine, oricum nu ai fi avut ce face cu asta, poţi trăi liniştit fără, e mai bine aşa, e mai bine. obişnuiam să îi spun bărbatului nesăbuit că atunci cînd nu mă va mai vrea o să mă resorb ca şi cum nu aş fi existat niciodată, îl înspăimînta verbul ăsta, pe care îl aveam pregătit la mine ca pe-o cianură ascunsă în măsea, gata să fie folosit.
apoi, prea devreme, mult prea devreme, a venit ziua cînd a trebuit să sparg fiola şi m-am resorbit. exact aşa ca şi cînd nu aş fi fost niciodată. o pizdă şmecheră plînge, dar nu atîrnă, obişnuiam să îi spun. o pizdă şmecheră... se resoarbe. rămîne o pizdă rece, cool, la care nu mai poţi ajunge. nu mai poţi penetra. ce e după ziduri, nu e treaba ta şi nici nu vrei să fie, nu e aşa, căci o pizdă cool te ajută să dormi mai bine, mai ales atunci cînd te-ai ocupat atît de bine să execuţi totul cît mai corect pentru toată lumea şi cel mai incorect şi dureros pentru ea. îţi convine să o vezi rece, impenetrabilă.
te iubesc, hani
şi eu te iubesc hani, hai să ne despărţim.
(hani,)
unicorni albi îmi aleargă prin vene în seara asta, (hani,) mi s-au albit venele, uite. încheietura mâinii, pe interior, unde ai zis că o să mă săruţi cînd o să mă întâlneşti, vreodată. o să-mi însemnez pe trup fiecare loc unde ai zis că o să mă săruţi. o să îmi fac câte o cruce roşie, cu marker permanent. uite, gura o să-mi arate ca a unei gheişe. voi fi o hartă a săruturilor tale. 8.6 secunde fiecare. şi apoi, mereu, dublul dublului, cum mi-ai fi promis dacă te-aş fi obligat.
fă-mi acte de proprietate pe gura ta. la notar.
privirea ta tristă îmi aleargă prin limfă, îmi cade în sânge. se caţără pe artere, până în lobul occipital. ţi-am spus cât te iubesc cînd zâmbeşti unei himere? dă-mi mîna stângă, scoate-ţi verigheta. dezbracă-te de ochii mei negri. aşa.
ţie nu ţi-e teamă că într-o zi o să mă întâlneşti?
(hani,)
ţi-am zis: eu sunt o pizdă şmecheră. o pizdă şme-che-ră. mult mai mult şmecheră decît pizdă.
tu ai multe poveşti neterminate, i-a zis un fals preot pizdei şmechere într-o zi. ai dreptate, aşa-zisule părinte. aşa e. viaţa pizdei şmechere e plină de poveşti nu neterminate, ci întrerupte brusc, ca venele unui border-line.
şi ţi-am zis, ţi-am zis. sunt o pizdă şmecheră. nu-mi căra bagajul, nu-mi deschide portiera. nu mă face să vreau să te calc pe cap. nu mă subestima. nu mă trata ca pe o pizdă pe tocuri. şi mai ales, lasă-mă liberă, că eu sunt o pizdă şmecheră şi am mîncat din ăştia ca tine, cu index glicemic mic, pe pîine integrală în loc de magiun, la micul dejun, şi nu s-a văzut pe coapse. am mîncat şi cîte doi deodată, că pizdelor şmechere nu le ajunge mereu un bărbat, dacă nu e complet. şi dacă nu eşti complet, honeybunny, o să te completez eu cu ce îţi lipseşte de la altul. fiindcă, vezi tu, tu nu ai intrat vreodată în vreo crîşmă şi ai urlat: everybody be cool this is a robbery. dar pizdele şmechere pot face asta. şi ai suspinat şi ai zis, ştii care e drama unui bărbat lîngă tine, că nu te poate prinde cu nimic, eşti prea șmecheră, joci tare. că nu ai nţeles, hani, că trebuie să zici sărumâna şi să crezi, să nu cercetezi, să nu întrebi, dacă nu poţi duce. că sunt o pizdă şmecheră-şmecheră şi ţi-am zis, ţi-am zis, ţi-am zis.