Virgil Botnaru
return to innocence
CDPL, 2014
nu e cazul să dezvălui totul
a zis bărbosul din troleu
când i-am spus că viața mea
se-ntinde ca o funie
între buzele ei
și cele ale paharului
nu mai simt decât dureri matinale
tremurul unghiilor netăiate
clănțănitul dinților galbeni
tipa de vizavi
butona un celular
avea picioarele desfăcute
ca în filme
pentru adulți
în intersecții pasagerii cădeau
unii peste alții
la stația victoriei am coborât
ca din pat
xerox
printre degetele ei urmărești lumea
ca un pungaș hăituit
până în lămile manichiurii încearcă
s-o cunoști
ca o pungă de cumpărături e
fiecare seară cu ea
privirile sunt cântece de țânțari
deasupra heleșteului
în care pești sprinteni împroașcă icre
poem
să-i speli picioarele precum Hristos
și să pui de cafea
când dorința femeii plecate
e bucata de carne într-un sandviș
peste buza rujată a ceștii
aburii cred în a doua venire
sonet
ca pe bucăți de zahăr
arunc norii în ceașca
matinală cu ceai
din indii
în cameră
tristețea șterge
praful de pe
autoportrete
noaptea
rumegă
insomnii
fără ţigări
la masa din bucătărie
singurătatea-şi trosneşte degetele
ibricul bolboroseşte
rugăciuni
gânduri roase până la
pământul natal de sub unghii
pereţii nasc umezi
lucrurile intră pe fereastră
somnul doarme cu genunchii la gură
sexul ei
alună culcată în iarbă
ca într-o strană
treisprezece
veneam cu tata din satul vecin
pe-un drum de pădure
s-a oprit un УАЗ verde
femeia dolofană
ne-a zis să urcăm
i-au plăcut sandalele mele chipiul
și ochii albaștri ai tatei
mi-a spus că sunt frumos
ca un rus
acasă m-am privit îndelung în oglindă
tanti mințise
return to innocence
un august
de combinat siderurgic
singur la casa cu pomii tunși
până la piele
te bucuri că poți lăsa
de pe tine toate hainele
pâinea e numai a ta
și vinul
pentru orice desfătare
de taină
liniște ca nicăieri
doar telefonul-
animal flămând
te trezește
noaptea
îți vine să umpli frigiderul
cu propria carne