Ştefan Ciobanu

de-a bușilea prin aer

Tracus Arte, 2013

 

spațiul velin

când sunt într-o cameră goală
pe care nu ştiu cum să o umplu
îi pun într-un colţ
un pahar cu lapte

apoi
mă aşez undeva mai la dreapta
sau mai la stânga
şi aştept
firesc
să încep să levitez

în centru nu pun nimic
de centru are atârnat vecinul
un bec

 

despre tipologiile lui don quijote

apropiindu-se de morile tăcute şi masive
don quijote iese în fugă din don quijote din armură
care iese din don quijote de pe cal
care iese din don quijote care bea ceai pe şa
care iese din don quijote care visează
care iese din don quijote căruia îi bate inima

sancho panza îi urmează ducând gânditor
cei şase cai de acelaşi căpăstru

 

fiii apusului

pentru că nu a mai fost timp nici să ne legăm bocancii

şireturile curgeau pe lângă glezne

luaserăm cu noi în buzunare flăcările lumânărilor de la părinţi

când ieşeam din oraşe ne vedeam cel mai bine unul pe celălalt

atât de rari dar niciodată mai puţini cu hainele rupte fâşii

viii cară morţii se auzea un ecou împărţit frăţeşte între soldaţi

când se lăsa noaptea şi se făcea frig

îmi trăgeam craniul comandantului ca pe o glugă

 

despre dragoste

ce tristețe
când vin de pe hol și
văd că ș t e f a n nu mai e - dumnezeule
se putea și mai bine

îmi vorbise despre asta
luaserăm micul dejun la masa de lângă hublou
cuvântul moarte l-a pronunțat când am turnat ceaiul
și erau aburi deasupra cănilor

de-atunci
o singură dată mi-a răspuns iisus la rugăciuni
eram în camera motoarelor
mi-a povestit fără să se dea jos de pe crucifixul din perete
planurile tatălui de a transforma pământul în uranus

 

iartă iubirile noastre

iubesc umărul ei favorit
ancorat de breteaua furoului afară
se claxonează şi plouă cu pânze peste oraș

îi urmăresc șira spinării
cum urcă spre ceafă
un șir indian de melci în căutare de lumină

aproape nevăzut un iepure stă cu urechile ciulite
gata să fugă

dacă este cazul
în toate direcțiile deodată