George Chiriac
Lucruri care se desfac şi se sorb
Tracus Arte, 2014
Cadavrele
Beau pe rupte într-o dugheană din Antwerpen.
Ridicarea ceţii.Terorile mării.
Unii împing cioburile sub covor.
Mirosul de moulles şi zgomotele
vapoarelor la debarcare.
Un bătrân din De Panne
spuneacă dacă priveşti îndelung marea.
Întoiul iernii. Vei zări ceva
iceberguri.
Zac de ore bune într-o bombă mizeră
pe-o stradă a negrişorilor, aici în Brussels. Mahmur
într-o crâşmă a somonilor decedaţi din Oostende.
Beat turtă şi atins de ger
într-oieftinătură din Brugge.
Stridii Marennes-Oléron în
patul lor de gheaţă pisată. Vin Pouilly-Fuissé.
Totul se petrece la Knokke-H. Când
spunbăutură, aici sunt! Vino dracului să mă iei.
Când vine momentul refluxului pescăruşii
vânează micile animale marine. Dacă mai cer încă un rândîn bodega aceasta. Dacă mai cer un rând primesc din partea casei un sendviş cu salată verde, capere şi anchois.
Dincolo de beţii, în aerul acesta flamand, nu e loc
de regrete. La etaj e-o tipă în sânii goi.
Mă fluieră ştrengăreşte. Asta s-a întâmplat
acum 10 minute în Namur.
Retras într-un birtuleţ din Blankenberge.
Marea Nordului. În imediata apropiere
nişte tipe cu plăci de surf taie valurile. Am băut ceva
cu gust de peşte cu nişte pescari din Zeebrugge.
Gândul că sunt matol rău de tot, cum altfel,
într-o braserie din Dinant. Mă sparg fără să
plătesc şi mă car din peisaj. Mi-am muşcat un deget să uitmai repede ceea ce era de uitat.
După ce am mâncat sole meunière m-am făcut pulbere cu nişte lupişori de mare. Mi-au zis că voi fi mereu întovărăşit de paranoia în aceste dueluri.
Eram în mama crâşmelor din Nieuwpoort.
Într-o dimineaţă de septembrie, pe-un vânt calm, urmăresc barjelece traversează canalul. Cu ochii
pe macadamnumăr toate sticlele goale. Barul se numeşte Moartea Heringului.
Mirosul beţiilor de aseară
e încă prezent.
Mov la mine
Dacă m-ar vedea, francezii ar zice Fin.
Fumând ţigară după ţigară
pe acoperişul unei case parăsite.
Mai e puţin şi pică prima
zăpadă pe înălţimi. După căderea întunericului
se produce efectul Kilimanjaro.
Începe zvâcnirea oricărui
muşchi rozaliu. Ceva inventează plăcerea.Ceva
vesteşte întunericul. Inima mea zace pe o masă
căreia îi lipsesc mesenii.
Te zăresc din depărtare.Tu mă recunoşti după plete.
Aşa că, printr-o manevră nevăzută,
îmi stingţigara de zid.
Brusc triplu şurub.
Întoarcerea corpului la 90º.Privirile.
Scopurile supunerii.
În capul meu s-a mutat
clima temperat-oceanică.
Vocile mele.
O mie de voci
în gură, prenocturne şi rele.
Tu aşteptând să
strângi în mâini tot ceea ce ademeneşte moartea.
Atingerea de după furtună
ca o petrecere pe un vas
acostat în port.
Mă simt ca-ntr-o poveste
în care toţi mor la final. Mai puţin povestitorul.
Nemişcat într-un gol greu de umplut – podeaua
unei case gata-gata să se facă una cu pământul.
Şi dragostea
ca o fereastră
de la care te arunci.
Natrix natrix (Linnaeus 1758)
Printr-un lan de cânepă deasă.
Erai goală puşcă. Doar o pălărie pe cap şi bestialitatea în tineca o muniţie.
Bestialitatea care ne face să huzurim.
Bestialitatea care mă aşteaptă la colţ şi spuneel e.
Ploile spală rufele în familie.
Vântul agită homeleşii.
Homeleşii ce întind mâna şi te urmăresc.
Homeleşii ce au cânepă în pardesie şi bascheţi violacei în picioare.
O fetiţă mănâncă sushi cu frică.
Aşteaptă metroul lângă scările rulante.
Ochii mari în stânga, fixând umbra
ce se naştedin tunel.
Metroul îmi leagănă sângele şi sentimentele.
Vai de rătăcitorul de mine sau, mă rog,
un fel de bezmetic. Un fel de specie invazivă.
Un fel de armă descărcată furios.
Ploile.Absolut toate ploile mă aşteaptă la ieşire.
Dincolo de curentul gurilor de metrou
ca nişte şerpi ce se prefac morţi.
Plămânii meirozalii zac nevăzuţi
ca un Darth Vader.
Triplu sec
Toate straturile sunt atinse.
Felii, felii ciudate de paranoia
ca un fel de moluşte date pe gât.
Domin dragostea. Dar dragostea cu gheruţele ei
mă va nimici. Ating sexele.
O extirpare a poeticului.Un atelier
de jucării al morţii.
Inexplicabil
Trag puternic pe nări.Vocea ta.
Accentul tău diafan.Toată muzica din jur.
Noaptea ai spune aer
rece, himalayan. Nu cumva să uiţi
mirosul vişinelor zdrobite de asfalt.
Nici dimineţile când
inimile noastre îngheaţă
pe refugiul de tramvai.
Sub ultimele urme de căldură ale maşinilor
apare o pisică ciudată.
Adio, iubita mea! i-am zis şi
am salutat-o hitlereşte.
Sunt turbat.Crimele s-au petrecut.
Vânătăile înfloresc pe zi ce trece.
Sunt alcătuit din gesturi simple şi fără frenezie.
Fără animale moarte
curăţate de pe autorute.
Fără intimitatea pulpelor
ce zvâcnesc uşor.
Fără hormoni de fericire injectaţi în cortex.
Fără ficţiune.
Fără futaiuri – prea scurte.
Fără scheme în oglindă – vivisecţii.
Totul se stinge când
recompun în gând stările. Sunet de
frâne pe asfalt. Fugim ţinându-ne de mână.
Navigăm, navigăm.
Ne ducem încetişor dracului.
Pe bancheta din spate zace T.S. Eliot cu armata sa
de privighetori în extaz. Brusc
mi se face frică de curve.
Karma
Un râu
de votcă.
O mare de votcă. Valuri gingaşe de votcă.
Păsări de votcă
urmărind de la înălţime
peştii de votcă din adâncuri.
Deznădăjduit mă perind
într-un oraş din sticle de votcă.
Dintr-un punct bine stabilit
caut orbeşte drumul
până la cea mai apropiată cârciumă. Spre tine.
Ceva mai încolo
aş încăpea desigur în golul unei serviete negre.
M-ai târî după tine dintr-un bar într-altul.
Ai vărsa o picătură, doar o picătură, pe duşumea
pentru binele sufletului meu.
Ai arăta cu degetul spre servieta neagră
ce-ţi stă între glezne.
Ai deveni melancolică.Ai spune aşa făcea el.
Te-ai smiorcăi puţin.
Ţi-ai trece mâna prin păr.Ai disimula.
Ai dramatiza.Ai râde zgomotos.
Sper să nu se întoarcă karma, spuneai.
Seara târziu
capăt apucăturile tale.
Tremurcând te gândeşti la mine
şi mă arunci într-un râu.
Cu o vertiginoasă teamă.
Exact de la mijlocul podului. Plonjează.
Sunetul servietei negre la impactul cu apa.
Nu voi şti niciodată
dacă voi fi purtat mai rapid
decât sloiurile de gheaţă.
Ce faustică strategie.Ce doză bună.
Welcome to California
Bicicleta verde la mine-n cap.
Sparg paharul în timp ce-l beau.
Simplitatea pură şi naturală a gesturilor intime.
Dragostea nu cunoaşte
căldura ce iese prin gura de acces.
Sexul şi mirosul său tomnatic.De-adevăratelea.
Trăiesc într-o casă luată de ape. Aici creierul meu
e o dumbravă minunată.
Intermitent
Un bordel. O crâşmă.
O casă de toleranţă. O bodegă.
Un lupanar. Un pub într-un smog citadin.
O vitrină din Amsterdam. O tavernă.
Sticle.Stridii.Picioare.
Lucruri care se desfac şi se sorb.
Pe mare
Eram în capătul pontonului la Moartea Heringului.
Mâncam icre negre.Chicoteam.Aerul era rece.
La tv Robin Williams povestea
despreThe Fisher King.
Perdelele fluturau uşor ca doi plămâni negri.
Vine furtuna îmi spuneai.
Eu vedeam prin tine ca printr-o radiografie.
Marea era o femeie
rece şi melancolică.
Navigai pe valuri.
Ţineai în mână o inimă care
bătea şi tot bătea.
Aerul sărat ne invada uşor nările.
Tot ce se scufundă îşi va găsi linişteaîmi spuneai
în timp ce valurile te înghiţeau.
Pescăruşii tăiau aerul în bucăţi egale.
Decupaje perfect simetrice.
În depărtare oameni bărboşi cu ochi albăstrui
poartă căciuli groase.
Muşcă din capul unui cod îngheţat
pentru a avea noroc la pescuit.
Sorb din berea trapistă şi uită cum îi cheamă.
Te văd păşind în marea îngheţată.
Suntem pe val mi-ai zis.
Suntem morţi ţi-am răspuns.