Hose Pablo
D i m i n e a ţ a
toate dimineţile mele
au fost nişte cârtiţe care m-au înspăimântat
au fost straşnice ca
o înghiţitură de vodkă ca o auroră boreală
pe care nimeni dintre voi n-a văzut-o
dimineţile mele au fost pătrate dreptunghiulare şi triunghiulare
mirosind a portocală mirosind a beţii crâncene
mirosind a sămânţă proaspăt împroşcată în gură
un miros fad – aducând a nimeni
dimineţile mele se zbat acum într-o toaletă de ţară
unde numai hârtia tăvălită într-un ungher dictează regulile
numai dezgustul este marele Rege şi marele Mântuitor
acum eu primesc ajutor de la instanţe
vorbesc despre
viermii din carnea mea care mă fecundează
care încearcă din răsputeri să mă menţină în viaţă
chiar dacă voi aţi leşinat şi aţi căzut ca nişte bârne la pămînt /
/ dimineţile mele /
sunt împrăştiate pe glob ca şi cum
nişte zaruri ar fi împrăştiate pe o masă plină de sânge
eu nu sunt idiot aşa că pot să văd cum dimineţile mele
se fut între ele iar eu sunt Plodul lor Adevărat
noaptea se învârte în jurul meu aşa proaspătă / îmi înclei telefonul mobil
ca să sun dimineţilor mele
se aşterne frica se întorc datoriile se concepe sfârşitul lumii
dimineţile mele curăţă o portocală putrezită pe dinlăuntru
dar nimic nu zgârie nimic nu pătrunde în sânge / în stomac
la fel de sigur ca dimineţile mele
nu e nevoie să mor / nu vreau să mă nasc din nou
nu e nevoie să apuc literatura de gât
vreau să ştiu doar că noaptea asta îmi este fidelă
detest şi voi milita împotriva ciorapilor murdari
împotriva obiectelor din cameră care te ignoră
împotriva dimineţii care te surprinde
împotriva celor care spun: nu mai vreau să beau
şi mai ales nu-mi place când iubirile mi se strecoară sub piele
pătrund direct în centru
dimineţile mele scormonind într-o rană aproape închegată
dimineţile mele parcând aşa atent într-o noapte geroasă
de parca s-ar crede utile
dimineaţa e un mic dans care mă învăluie
care se desfăşoară în jurul meu iar eu nu mă pot mişca
au căzut stele / m-am masturbat / mi-am pus o dorinţă
sunt tolănit în pat şi cred că-i moartea aproape
îmi imaginez că duc gunoiul şi viaţa e un reboot
amintirea se înfăşoară în jurul gâtului meu ca şi cum
dimineţile mele încă n-au apăsat DELETE
ca şi cum încă nu m-au vomitat
puritatea domină acest spaţiu plin de grăsime
eu caut un vierme lungit pe trupul cuiva
se cunosc planete / se învârt neuronii în jurul meu
dimineţile mele fac Mega Party iar eu sunt injectat în vinele unui bolnav
se aştern regretele peste mine
ca o crustă pe care o tot freci / de care vrei sa scapi
eu nu ştiu ce însemnaţi voi pentru mine
oare / dimineţile mele / nu sunteţi un gândac pe care
l-ar strivi un om rău
dimineţile mele le ascund sub limbă / sub pat
sub orice pereche de chiloţi plini de sămânţă uscată / sub orice pachet de ţigări
aruncat îndărăt / sub amintirile mici şi plăcute
dimineţile mele mă învăluie ele mă agresează / ele mă Fecundează
(selecţionerul lunii martie 2014 la
TIUKpoemul săptămînii
e Alexandru Vakulovski)