IARNĂ RUSEASCĂ

povestiri

antologie şi traducere din limba rusă de Diana Iepure

Ratio et Revelatio, 2013

Notă asupra ediţiei

Antologia Iarnă rusească include unsprezece schiţe şi povestiri, care aparţin unor maeştri ai prozei scurte ruseşti din a doua jumătate a sec. XIX - începutul sec. XX: Vsevolod Garşin, Anton Cehov, Leonid Andreev, Vladimir Korolenko, Alexandr Kuprin. Pentru ei, iarna nu e doar o poveste cu flori minunate de gheaţă, cu blinii şi caviar, ci, mai degrabă, un anotimp în care omul chinuit se bucură, ca un animal, că e în izbă, aproape de foc şi nu afară, unde birjarii se opresc şi scot cu degetele gheaţa din nările cailor. În literatura oricărui popor există peisaje specifice, care pot fi considerate naţionale. La ruşi, imaginea iernii redă cel mai fidel specificul naţional al acestui popor, servind ca pretext pentru creionarea portretelor psihologice ale unor oameni neînsemnaţi, cuprinşi de tristeţe sau disperare, în mijlocul unor viscole cumplite, care amplifică deznădejdea şi suferinţa umană.

Vsevolod Garşin a intrat în istoria literaturii ruse ca un mare maestru al povestirilor psihologice, lucrările lui fiind apreciate de corifeii literaturii ruse L. Tolstoi, I. Turgeniev, M. Saltîkov-Şcedrin, G. Uspenski, dar şi de congenerii săi literari A. Сehov, V. Korolenko. V. Garşin a participat, ca soldat, în războiul ruso-turc din 1877-1878 şi, pentru eroism în luptă, a fost ridicat la gradul de ofiţer. Războiul ocupă un loc considerabil în scrierile sale. Tema de bază reflectată în scrierile lui Garşin este psihologia intelectualului care suferă nespus din cauza pierderii încrederii în idealurile proprii şi în realitatea care îl înconjoară. Forma obişnuită a lucrărilor lui Garşin este povestirea scurtă, cu subiect simplu şi cu un număr redus de personaje. Garşin poate fi considerat unul dintre cei mai apropiaţi precursori ai lui Cehov. Povestirile lui V.M. Garşin sunt nişte cugetări asupra problemelor dureroase ale vieţii şi se transformă într-un fel de monologuri tragice, care reflectă, în diferse forme, presimţirea unei inevitabile înnoiri a lumii.

Anton Cehov, celebru scriitor şi dramaturg rus, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii este şi geniu recunoscut al prozei scurte. Simplitatea povestirilor cehoviene e aparentă şi doar o lectură  atentă, cumpătată, ne va permite să înţelegem profunzimea ascunsă şi adevărul lor amar. Realizmul lui Cehov e rezonabil, uneori chiar crud, dar mereu optimist.

Leonid Andreev, scriitor, dramaturg, întemeietorul mișcării expresioniste în literatura rusă. Cu ajutorul lui Maxim Gorki, publică, în 1901, primul său volum, iar la mijlocul primului deceniu al secolului XX devine unul dintre cei mai în vogă scriitori din Rusia. După 1905, se afirmă ca dramaturg. Adversar al oricărei dictaturi, Leonid Andreev nu s-a putut împăca nici cu dictatura bolşevică. După declararea independenţei Finlandei, se pomeneşte în afara hotarelor Rusiei, rămânând să locuiască la vila sa din Finlanda.

Vladimir Korolenko, scriitor, jurnalist, publicist şi militant rus. Pentru viziunile sale critice a fost persecutat de guvernul ţarist. O considerabilă parte din lucrările sale sunt inspirate din exilul siberian şi din impresiile copilăriei, pe care şi-a petrecut-o în Ucraina. Vladimir Korolenko i-a cunoscut pe L. Tolstoi, G. Uspenski, A.P. Cehov, N. Cernîşevski. În 1900, Korolenko a fost ales membru de onoare al Academiei Ruse, dar, peste doi ani, împreună cu Cehov, a renunţat la acest titlu, în semn de prostest împotriva revocării alegerii lui Maxim Gorki. Martor al revoluţiei bolşevice din 1917 şi al sângeroşilor ani 1918-1920, Korolenko n-a susţinut teroarea roşie. El considera că prin trecerea treptată la democraţie se va ajunge mai repede la scopul scontat, decât printr-o necruţătoare luptă de clasă. Lenin însuşi îl considera pe Korolenko mic burghez jalnic, captivat de prejudecăţile burgheze.

Alexandr Kuprin a intrat în istoria literaturii ruse ca autor de nuvele şi romane, dar şi ca mare maestru al povestirilor. Kuprin aparţine pleiadei scriitorilor realismului critic. Încă de la începuturile sale, proza lui Kuprin a stârnit curiozitatea cititorilor şi a criticii. Tânărul scriitor a fost remarcat şi susţinut de Tolstoi, Cehov, Gorki. După revoluţia bolşevică din 1917, a dezaprobat politica comunistă şi, în 1920, se stabileşte la Paris. În 1937, grav bolnav, Kuprin se întoarce în Rusia şi se stinge din viaţă în 1938, la Leningrad.

Selecţia a fost făcută din următoarele volume:

Un roman foarte scurt, din V.M. Garşin, Socinenia: Rasskazî, Ocerki. Pisma. Ed. Sovetskaia Rossia, Moskva, 1984.

Nenorocirea, din A.P. Cehov, Polnoie sobranie socinenii i pisem v tridţati tomah. Socinenia v vosemndţati tomah. Tom IV, 1885-1886, Ed. Nauka, Moskva, 1984.

Tristeţea, din A.P. Cehov, Polnoie sobranie socinenii i pisem v tridţati tomah. Socinenia v vosemndţati tomah. Tom IV, 1885-1886, Ed. Nauka, Moskva, 1984.

Era chiar ea!, din A.P. Cehov, Polnoie sobranie socinenii i pisem v tridţati tomah. Socinenia v vosemndţati tomah. Tom V, 1886, Ed. Nauka, Moskva, 1984.

Ce vedea stăncuţa, din Leonid Andreev, Sobranie socinenii v şesti  tomah. Tom I, Ed. Hudojestvennaia literatura, Moskva, 1990.

Din viaţa căpitanului Kablukov, din Leonid Andreev, Sobranie socinenii v şesti  tomah. Tom I, Ed. Hudojestvennaia literatura, Moskva, 1990.

Îngeraşul, din Leonid Andreev, Sobranie socinenii v şesti  tomah. Tom I, Ed. Hudojestvennaia literatura, Moskva, 1990.

Râsul, din Leonid Andreev, Sobranie socinenii v şesti  tomah. Tom I, Ed. Hudojestvennaia literatura, Moskva, 1990.

Gerul, din V.G.Korolenko, Izbrannoe, Ed. Vîşăişaia şkola, Minsk, 1984.

Milionarul, din A.I. Kuprin, Sobranie socinenii v deveti  tomah. Tom I, Ed. Hudojestvennaia literatura, Moscva, 1970.

Plevuşca, din A.I. Kuprin, Sobranie socinenii v deveti  tomah. Tom IV, Ed.  Hudojestvennaia

literatura, Moscva, 1971.

Diana Iepure