Florentin Popa

 

„Trips, heroes & love songs”

 

Casa de editură Max Blecher (Colecţia Opera Prima), Bistrița, 2013

 

singurătatea din stara planina

o să trăim o să ne futem până ne alungim și

o să transpirăm în opt culori

voi rămâne flasc, dar încă ascuns în tine

vom privi la soare până tremură – metil

în aerul subțiat

o să putrezim aciișa

în iarba asta arsă

în bâzâitul somnolent al transformatoarelor

în panglici roșii de triunghiuri de brânză topită

în mirosul de pachete goale de țigări

de ceai ciudat

acum sunt munți sub noi

vor crește munți prin noi

munți prin morți. după

ce viermii ne vor fi lăsat

doar părul lângă cranii –

în jur, ca un halou.

vom privi albi și ficși

spre cerul înstelat.

 

zero zero cinci trei

când sunt singur totul devine electric și acru

ca sângele supt din dinți

limba ridicată gata s-o tai cu cheița de bere

și miopia strecoară noaptea

toate luminile prin tifon

știi tu, mașinile de pe autostrăzi par brichete

cu rotița târâtă fugind de perete

cum făceam în liceu punga asta de chipsuri

arată ca un pom de crăciun jarul sare din țigară

ca din artificii ieftine

...nebănuind neprihănitele minuni pe care lumea asta le tăinuie

ciutele sfioase lingând drobi de sare la rădăcini de mesteceni

vântul suflând noaptea peste lanuri de păpădii fluorescente

și studiourile de film improvizate în garsoniere cu igrasie

unde ingineri pensionați se chinuie să monteze penisuri de silicon

pe rotoare de mitralieră.

 

unu doi doi șapte

au început să ude străzile cu apă melcii

amăgiți se târăsc spre mijlocul șoselei

pe linii albe

închide geamul

adormi lângă mine hard-diskul va toarce ca o bunică

ledurile verzi vor pâlpâi adevărat grăiesc ție

îți voi căuta alunițele și le voi învăța

mințindu-mă că o fac ca să te deosebesc

de geamăna ta malefică

și cochiliile trosnesc.

 

zero patru trei opt

pula mea e o țeavă de panzer sunt hotărât ca o piatră în cădere

voi fute viforos mă ciocoflenderilor ca niște riffuri de amon amarth

o trântesc în pat rup hainele de pe ea apoi le cos la loc

să vadă că sunt și pasional și îndemânatic la treburi casnice

„ce copil ești” – nu sunt copil nu sunt copil dar te rog în drumul

spre pulă

nu-mi sufla în burtică

îmi adun puterile apoi le concentrez în chakra muladhara

într-un vârtej de poziții sus sus jos jos stânga stânga dreapta dreapta

B A select start sunt șmecheria dovedită sunt iepurașul duracell

cu un morman de iepuri leșinați alături nu sunt copil

nu sunt copil strâng din degetele de la picioare

o lumină mare și explozivă și albă și mare

din care bruce willis nu sare

își fumează țigara de după îmi ronțăi bonibonul de după

e mândră că încă am un 1UP și spread gun.

 

zero nouă doi cinci

ceață futută și miroase a afumătură

bolborosind îngrășând ciorba și a televizoare de bucătărie

lăsate aproape la minim, doar de dragul țiuitului

tubului catodic care te amăgește că e cineva acasă

picături de apă în vârfurile ascuțite ale gardurilor și

pe sârmă ghimpată fără să se spargă

cobor scările cu două degete pe balustradă

încă o zi cu ochelarii permanent aburiți

părul ud tăindu-mă pe ceafă pe sub guler

încă un scuipat rotindu-se deșirându-se

de la etajul zece al blocului-turn

nu asta am vrut să mă fac când voi fi mare, asta mă va face mic

o labă cu mâini degerate care nu se mai termină odată.

 

heroes III: elisei

vecinu

era adventist

s-a îndrăgostit de o curvă

propunea căsătorie muncea la moară

saci grei pă spate

iar curva estimp sugea pulile toate

chiar și p-a mea ar fi supt-o probabil

dacă n-ar trebui să fiu narator reliabil

așadar elisei a dat în dambla

și-n fața blocului pârjolit-a iarba

și l-au tuns chilug i-au făcut trepanație

să uite de curvă și de relație

chiar și azi capul său e chel și e slut

și arată ca un parizer cusut

și se scoală la 6 și iarna și vara

iese pă balcon și face ca cioara

elisei te mai fuți cu georgiana îl întărâtă copiii

iar elisei spune calm ei mambo

mambo italiano