Victor Cilincă

 

Împăratul Gunoaielor

EcoBasm


Ed. Ratio et Revelatio, 2013

 

A fost ce-a fost, o fi ce-o mai fi…

 

La marginea unui mare oraş, la capătul celui mai sărac cartier din lume, acolo unde începe cîmpul cel mai pustiu dintre cîmpiile cele mai pustii, umede şi reci, atît de departe de casele celorlalţi oameni, încît chiar la o palmă în spatele bojdeucii sale se cască înspăimîntător hăul gropii de gunoi a întregului oraş, din te miri ce, vieţuia un om foarte-foarte singur. Atît de singur, încît, de cînd nimeni nu l-a mai strigat pe numele său de familie, el însuşi l-a şi uitat. Şi nimeni nu-l mai alintase din copilărie pe numele de botez, încît nici el nu-şi mai spunea de multă vreme în vreun fel. Nu trebuie însă să vă fie prea milă de el, cîtă vreme nu-i cunoaşteţi adevărata şi tulburea sa poveste...

Cine se pricepe la gunoaie, în special doctorii în Gunoi, care predau la Facultate Ştiinţa Îmblînzirii Gunoiului, ştiu că oamenii aruncă cel mai repede resturile de mîncare, dar leapădă de bunăvoie şi hainele care nu le mai vin sau sînt demodate sau sînt prea rupte ca să le mai poarte... Oamenii aruncă mobilă stricată sau care nu mai este în ton cu moda, aruncă farfurii şi oglinzi crăpate, care aduc ghinion… Uneori, lumea aruncă un dar vechi atunci cînd primeşte altul nou, dar aruncă şi cadouri noi, primite însă de la persoane pe care nu le pot su-feri. Aruncă adesea cărţi în care nu mai cred, sau cărţi prea vechi şi obosite, înlocuite între timp de cărţi noi, proaste, dar cu coperţi lucioase. Sînt aruncate fără regrete televizoare prea vechi ori prea stricate, oale sparte, ceasuri de bucătărie care arată ora de sufragerie, cuţite rupte, linguri ruginite. Iar alţii aruncă la gunoi şi scrisori de prietenie sau chiar de dragoste de la cei pe care i-au uitat…

Omul cel singur, Gunoierul nu ştia ce surpriză îl aştepta de fiecare dată cînd cobora în groapă, ce va mai găsi sau descoperi, în afară de cele cîteva monezi pierdute, cu care putea apoi să-şi cumpere pîine, din care nu uita să lase cîteva firimituri şi pentru şoriceii care trăiau sub căsuţă şi mişunau, ca şi el, în căutare de lucruri importante numai pentru ei, prin Prăpastia Gunoaielor…

www.editura.ratioetrevelatio.com