Cosmin Perţa

Vizita

Ed. Herg Benet, 2013

Operaţie estetică

Eram la birou. Stăteam pe terasă şi mă uitam la munţi. Deodată mă sună Mitoş, era o urgenţă. Mihai Vakulovski făcuse rost de vreo 20 de vouchere la o clinică de înfrumuseţare şi operaţii estetice. Se strângeau mai multe maşini. Am zis, să vedem. M-am uitat în oglindă: nu arătam chiar atât de rău, nu aveam chef de operaţii estetice, dar o manichiură mergea, în plus aveam chef să stau cu băieţii, poate mergeam. Afară era o vreme răcoroasă, de toamnă, dar cu un soare cald şi îmbietor. Mirosul de munte intra adânc în plămâni, făcând să freamăte fiecare alveolă. În birou intră şeful, după el alţii, e şedinţă. Vorbesc. Toată lumea vorbeşte, nu aud decât murmurul. Ştiu oricum foarte bine ce am de făcut. Mă obsedează soarele acesta care îmi cade pe faţă. Secretara aduce un coş cu beri. Bem bere şi facem şedinţă. La doar o jumătate de oră, peste munte, în Ucraina, se face o bere mult mai bună. Visez deja la berea nefiltrată, naturală, ucraineană. Îi propun şefului să facem un parteneriat cu berăria de peste munte. „Ok. Se aprobă“. Acum trebuie să mă gândesc de unde pot cumpăra 20 de kilometri de ţeavă ca să facem o linie directă între berărie şi noi. Cromată sau de inox? De 7 ţoli sau de 9? Se termină şedinţa, dar şi ziua e pe terminate. Mă sună Mihai Vakulovski, e nervos, dacă nu am dat nici un semn, s-au umplut locurile în maşină. E el, Sandu, Mitoş, Mugur şi Iulian. Dacă vreau să mai vin, să vin cu taxiul. Să văd, poate, totuşi, o manichiură… Sunt singur în birou, adică pe terasă, în faţă e muntele. În birou intră un coleg, un gras cu care am fost coleg în şcoala primară. De ce sunt şi acum coleg cu un fost coleg din şcoala primară? Afară e asfinţitul. Mă iau la trântă cu grasul. E rotund şi se rostogoleşte uşor. Se gâdilă. 20 de kilometri de ţeavă, dar trebuie şi robineţi, neapărat mâine să trec pe la Electrometal. S-a înserat de-a binelea. Trebuie să plec. A plecat şi grasul. M-aş duce acasă, dar trebuie să mă duc la tipografie. În noaptea asta sunt de veghe, supraveghez tot tirajul. Oare în cât timp face berea 20 de km prin ţeavă?

Vizita 2

Am ajuns azi noapte, cu greu, la Sandu şi Moni Vakulovski. Cu greu, pentru că la vamă au încercat să mă reţină. Păream a fi agent. De cum am intrat în casă la Sandu, nici nu ne-am pupat bine că, din tavan, a început să plouă. În tavan se spărsese o ţeavă. Am azvârlit rucsacul cât colo, am apucat un mop, l-am mai înfăşurat într-un prosop găsit în bucătărie, sper să nu se supere Moni pe mine, şi l-am vârât în gaură. Fără efect, în curând eram ciuciulete. Între timp, Sandu a luat-o în sus pe scări, tunând şi fulgerând, să le spargă mufa la vecinii de sus. N-am apucat să mă obişnuiesc cu noua mea condiţie şiroindă (Moni mi-a zis fiu al ploii din tavan), că șuvoiul se opri brusc. Sandu rezolvase. Apoi ne-am băgat toţi trei în bucătărie, Sandu şi Moni la fumat, eu să mă şterg pe ochi. Acolo l-am văzut. Eu ştiam că ei au un bebeluş, da’ nu mă aşteptam să fie chiar atât de mic. Bruneţel, haios, cam la 6 kile, aproximativ 3 luni. Moni îl ţinea într-un soi de traistă ţărănească, pe care apoi am văzut că o purta mereu cu ea. Acum bebeluşul era pe masă, râdea la tine şi eu la el. Dar, văzându-l, mi-am amintit că la vamă îmi confiscaseră toate cadourile. Venisem cu mâna goală. Trebuia să cumpăr alte cadouri. Am întrebat de un magazin. Moni a luat bebeluşul şi a zis că mă conduce, Sandu se echipase deja cu o mistrie. Nu ştiu ce făcea cu ea. La magazin am întrebat-o pe Moni ce cadou vrea. Voia un penar. Mi-a arătat o ofertă cu 3 penare la preţ de 2. De mult voia. Erau drăguţe. I-am luat penar. Am mai luat ciocolată, whiskey, iar ciocolată şi pamperşi. La pamperşi mă pricep, nu găseam pamperşi ok. M-am enervat. Până la urmă am găsit. Era aproape vară, iar la întoarcere trebuia să trecem printr-un gang.