Andrei Dósa
American Experience
Ed. CR, 2013
A DOUA ZI
tunelul din bucătărie (clock in – clock out)
îmi reamintesc tot ce am trăit
e o experiență în preajma morții
dar aici tunelul e foarte larg
seamănă cu bucătăria unui restaurant
arunc o piatră în portiera daciei verzi
metalul mototolit ca o bucată de staniol
frâna
liniștea
mirosul de catran și plastic încins îmi îngheață sângele-n vine
mintea găsește antidotul
sigilat într-o țiplă
pielea este acoperită
de un strat fin de sudoare
sunt un mecanism bine uns
fac treaba mare în grădina bunicilor
firele de iarbă se ating deasupra capului
ei îmi strigă dintr-o altă încăpere a lumii
să mă șterg cu frunze de iederă
după stau minute întregi să văd
ce scoate la suprafață cutremurul
mușuroaie cosași viermi
prima fuziune a plăcerii și a durerii în sex
de acum așa va fi tot timpul îmi trece prin cap
rugăciunea trupului vibrează în nervi în piept în plex
eu trăiesc!
eu trăiesc!
eu trăiesc!
toate momentele în care am trăit eliberarea
se evaporă
forfota portavioanelor
pe încălțările mele de lucru
muștele se pregătesc de decolare
oamenii vin se așază lângă mine
lasă în urma lor mucuri de țigară
hârtii înnegrite de cifre
cu zerouri mari școlărești
sume în dolari
macheta marelui oraș
o bucată de plastic tocit
de la atâtea mângâieri și atingeri
n-am niciun chef să mă ridic de aici
mă uit în continuare la muște
ca la un documentar despre eficiență
sunt fratele siamez al gunoierului din oraș
avem un singur cap
trebuie să arunci în fiecare zi câte ceva
dacă vrei să faci față îmi spune el
în restaurant intră pe rând personajele din
romanele americane toți sunt într-o formă excelentă
capabili să îndure orice
furculițele se înfig la unison în hălcile de carne
trupurile lui huckleberry finn holden humbert humbert victor mancini
se dizolvă în grăsime
fețele lor își pierd trăsăturile
mă uit în oglindă
mă recunosc cu greu
am fost cândva
al dumneavoastră arturo bandini
zilier al fabricii de conserve
citeam nietzsche pe ascuns
mă uitam prin geamul bucătăriei la femeia îmbrăcată în alb
care cobora din decapotabila albă mă îndrăgostisem
trebuie să arunci în fiecare zi câte ceva
îmi spune fratele meu siamez
doar așa poți să atingi iluminarea
masa diformă de carne dispare în pungi de gunoi
măturăm resturile dăm cu mopul o peliculă de înălbitor
și degresant industrial cu aromă de lămâie
stăm lângă ghenă fumăm o țigară
amestecul de lumină naturală și artificială
depozitele lemnul scorojit lămpile albe
par pictate de hopper nebunia lui pollock
șerpuiește în dâre subțiri pe asfalt
steagul americii flutură pe catargul unui yacht