Mihail Vakulovski

 

Riduri

Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2013

Zile şi nopţi

în fiecare dimineaţă

trec

în drum spre serviciu

pe strada Muncii

în fiecare seară

geamurile de la spitalul judeţean

sînt luminate

toate-toate

 

mai bine tu

văd tineri cu Che Guevara pe piept

tatuaţi cu Che Guevara

lideri politici cu Che Guevara pe tricouri

oligarhi cu Che Guevara pe portofel

cîntăreţi Che Guevara

poeţi Che Guevara

ce de Che Guevara

veneam la lucru şi un bătrîn aurolac dormea dus

sub o bancă din parcul de alături

iar Che Guevara de pe tricoul lui îi veghea somnul

îi liniştea visele

îi pregătea gînduri limpezi

amintiri frumoase pline de viaţă

speranţe mincinoase

tineri tineri tineri cu Che Guevara

în cap

Che Guevara care omora copii

decît Che mai bine Lenin

decît Hitler mai bine Lenin

decît Stalin mai bine Lenin

decît Lenin mai bine Jim Morrison

decît Jim mai bine Jerry

decît Jerry mai bine Henry Miller

decît Henry mai bine uită-te în jur

la părinţii tăi la prietenii tăi la colegii tăi

la ţara în care trăieşti la oraşul în care eşti

uită-te în jurul tău

şi gîndeşte-te la tine

gîndeşte-te un pic mai mult la tine

gîndeşte-te la tine

 

c a r

m i n e

e vinerea mare şi mă iubeşti ca pe aproapele tău

nu mănînci nici măcar iaurt cu pulpă de fructe

ai închis uşa plecat la serviciu Björk a ispitit un crocodil mîngîie

şarpele dinspre burtă şi se duce cu pluta

rămîn valuri verzi şi asta trebuie să însemne că

videoclipul s-a terminat cu bine

chiar dacă noaptea asta ai visat că

te plimbai în rochie de mireasă pe

malul mării şi strîngeai

scoici iar dimineaţa uite cît de creştineşte ne-am iubit

 

nu mă lăsa-n urmă, umbră

mă întorc din oraş

pe sub munte

admir zăpada

şi mă gîndesc la tata

umbrele mă înconjoară

umbre pe zăpadă

umbre prietenoase

umbrele mele

merg lîngă mine

umbrele mele

merg cu mine

vorbesc cu tata

cu bunica

cu bunicul

te iubesc tată

nu cred că ţi-am spus asta

vreodată

mi-e dor de tine şi te iubesc

umbrele noastre sînt cei de pe lumea cealaltă

care ne iubesc

umbrele noastre sînt cei de dincolo

care ne ghidează prin viaţă

umbrele noastre sînt

sufletele noastre

uită-te-n oglindă şi zîmbeşte-i

umbrei care te iubeşte

uită-te-n oglindă şi zîmbeşte-i

vampirului din tine

cei pe care nu-i iubeşte nimeni de dincolo

sînt

nişte vampiri

Despre Mihail Vakulovski pe pagina editurii: http://www.cdpl.ro/mihail-vakulovski.html

Pagina cărţii RIDURI: http://www.cdpl.ro/riduri-mihail-vakulovski.html

eBook: http://www.elefant.ro/ebooks/fictiune/poezie/riduri-213915.html

Poate fi comandată şi pe internet: http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/riduri-mihail-vakulovski

 

Mihail Vakulovski despre RIDURI:

RIDURI este o carte de poezie care efectiv s-a adunat singură. După ultima carte de poezie publicată, acum 8 ani („Piatra lui Sisif sub limba lui Demostene”), mi-am propus-impus să nu mai scriu poezie şi critică literară.

Simţeam cum timpul a început să mă preseze şi mi-am zis că trebuie să trec la proză.

A trebuit să scriu existeme doar cînd n-am prea avut de ales, cînd îmi venea cîte unul, mă cucerea şi nu mă lăsa pînă nu-i făceam loc în comp sau pe hîrtie (uneori îl purtam şi cîte o săptămînă, credeam că am scăpat de el, dar iar îmi bătea la inimo-cerebel). De aceea ţin minte unde m-a săgetat poemul ăla sau acela şi-mi amintesc cît l-am avut chiriaş.

La zilele de naştere nu fac un bilanţ, ci scriu o poezie, chiar în ziua mea de naştere – existemele astea sînt un fel de coloană vertebrală a volumului, care cuprind astfel de poeme de la 30 la 40 de ani. Altă linie de subiect formează existemele de dragoste, numite „carmine” şi, în fine, ultima temă mare care ne ridează definitiv este pierderea unui om foarte drag, cînd moartea îţi bate la uşa casei părinteşti…

În RIDURI vedem cum eul liric tot pierde – timp, dragoste, încredere, serviciu, prieteni, părinţi… şi cum apar ridurile…

O carte la care ţin la fel de mult ca şi la cartea de debut, doar că dacă atunci eram bucuros s-o văd publicată cît mai repede, de data asta după ce am închegat volumul l-am ţinut o perioadă numai pentru mine, nedorind să-l împărtăşesc cu altcineva şi să-l dau la vreo editură.

Foto: Vlad Rotaru