Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

cu Alex Condrache

Moni Stanila: Ești?

Alex Condrache: Sunt.

Moni Stanila: Eee, ne apucam?

Alex Condrache: Bun. Dacă mai sar câte un p sau b e pentru ca nu îmi merg cum trebuie.

Moni Stanila: Ok. Începem?

Alex Condrache: Da.

Moni Stanila: Lacuri

Alex Condrache: Baie. Nu am apucat niciunul astă vară. Cianură.

Moni Stanila: Cianură

Alex Condrache: Roşia Montană. Ar trebui să fim uniţi! Oleacă de paranoia colectivă. Dar, din nou, ar trebui să fim uniţi.

Moni Stanila: Cimitir

Alex Condrache: Colivă, bunica (e încă vie, dar mergeam cu ea). Îmi doresc tare mult să împlinesc clişeul de a trage o beţie într-unul, dar mi-e frică.

Moni Stanila: Proză

Alex Condrache: Musai scurtă!

Moni Stanila: Prozator

Alex Condrache: Pe lângă poet, ar trebui să arate anost ca un inginer. Greşit! Una peste alta, cert este că are măcar 35 de ani.

Moni Stanila: Tomberon

Alex Condrache: Doctorat. În sensul că intră în sfera ocupaţiei. Apropo. Ştiai că blocurile de 10 etaje au ghenă? Tu arunci gunoaiele într-o gaură din care vine mirosul specific, dar nu vezi adunătura. Are ceva suprarealist gaura aia.

Moni Stanila: Basarabia

Alex Condrache: Pfuai! De-ai noştri, dar nu de-ai noştri. Pare-se că de-ai noştri, dar fără viză (sa sperăm!).

Moni Stanila: Timișoara

Alex Condrache: De cinci ani aici. Am ajuns să fiu dominat de un soi de patriotism local ce duce ruşinos de mult a fală specific bănăţeană (am, totuşi, origini moldoveneşti). Una peste alta, un oraş cu o atmosferă fantastică. E absolut încântător cum descoperi un detaliu la orice nouă plimbare. Şi, desigur, noul primar şi gusturile sale căcăcioase.

Moni Stanila: Căcăcios

Alex Condrache: Pentru mine e, fără îndoială, un concept (categoric concept) construit cu pricepere şi inspiraţie în Moldova (mă refer la cea de dincoace de Prut).

Moni Stanila: Bani

Alex Condrache: = mâncare, vin, compot de piersici, îngheţată din centru; mâncare înseamnă friptură, nu covrigi.

Moni Stanila: Foame

Alex Condrache: Fără îndoială tema cea mai importantă a omenirii. Ar mai fi şi moartea, iubirea, fiinţa ori te miri ce, dar foamea mă face să îmi imaginez apropiaţii dezbrăcaţi, epilaţi şi unşi cu unt şi usturoi.

Moni Stanila: Frunză (eu mănânc covrigi acum)

Alex Condrache: (Am servit şi eu unul.) Ca să fiu patetic, mormane de frunze de pe marginea drumului în care, împreună cu Paula, să dăm cu picioarele ori aprindem. Uneori mai ajunge şi printre blocuri mirosul de frunze arse.

Moni Stanila: Taine

Alex Condrache: Ca să evităm te miri ce scufundări metafizice, este acel bar în care eu nu mai merg din cauza unui paznic afurisit şi băgăcios.

Moni Stanila: Criză

Alex Condrache: Din nou, paranoia colectivă şi deosebita experienţă să văd că un ou poate costa un leu. În locul găinilor aş începe să fiu extrem de arogant, chiar mai arogant ca porcul. Dar nu la fel de arogant ca curca (nici că am evitat cacofonia) care este fenomenal de proastă. Serios vorbind, este înduioşător de proastă. Aşadar criză...

Moni Stanila: Real

Alex Condrache: Sunt un adept al relativismului. Acum să nu îmi săriţi în cap, nu unul absolut. Cert e că îmi place mult mai mult cuvântul "fantastic".

Moni Stanila: Prieteni despre care nu mai știi nimic

Alex Condrache: Ana Puşcaşu şi antologia Pavel Dan.

Moni Stanila: Alex Condrache

Alex Condrache: M-am tuns ieri. Îmi stă tare bine. Poate că de asta am căpătat un măr la şcoală.

Moni Stanila: Buuun, mulțam!