Alexe RĂU

Scherzo pentru regele Franţei,

Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013

 

Strada de fildeş a poetului

 

I

 

când  l–am simţit  născut  pe celălalt  am urcat în turnul de fildeş

să–i  arăt fereastra prin care maestrul a tot contemplat bulevardul

Ştef ... pardon : bulevardul Cappuccino numit astfel pentru mirosul

specific produs de cafeaua–cocktail ce vine de la parterele şi tera–

sele lui şi pătrunde în fiece trecător provocând erecţia simţurilor ne–

am uitat  am privit am contemplat am început să  ne dăm seama că

cineva pune bulevardul în paranteze şi ne bagă în văz imaginea pic–

turală că de fapt nu atât  privim cu ochii mei cât suntem asimilaţi de

vederea  nevăzută  a magistrului că suntem înghesuiţi după ochelarii

lui invizibili  care din nepotrivire  de dioptrii probabil sau  din cauza

mijirii orgolioase au învăluit totul  într–o ceaţă metafizică au mu–

rit sunetele tăcerea a început a–mi ţiui în creier am început să percep

miros cadaveric m–a învăluit o apatie autistă apoi o frică transcen–

dentală m–a  pătruns şi atunci ca  să  nu  mă arunc din turn şi să nu–

curm astfel existenţa  celuilalt am coborât furibund treptele şi

 

II

 

am ieşit în bulevardul Cappuccino numit astfel pentru mirozna speci–

fică pe care o propagă cofetăresele de la partere şi terase supranumite

„cappuccinele în alb” am respirat adânc şi mi-am renăscut dorinţe–

le mi–au accesat / mângâiat  urechile sunetele zgomotele larma ora–

şului furnicar mi–au iradiat / bucurat ochii formele şi culorile lucru–

rilor  m–am contopit cu specia nemuritoare şi astfel am îndepărtat

moartea lumea fizică s–a dezbrăcat de meta pentru că totul este aici

au dispărut categoriile şi conceptele şi au răsărit lucrurile individuale

viul a împins la gunoi calapodurile totul a devenit spontan şi indecida–

bil  respir respir respir trec bulevardul prin plămânii mei să–mi capu–

ccinizez sângele respir respir respir la capătul bulevardului este amena–

jată o pistă de sărituri în lumea nouă triplu salt în viitor în zare se arată

un nou continent pe care a  şi  sărit autorul Orbitor–ului avântat  pro–

babil de cele două aripi ale sale ne face semn să sărim şi noi unii îşi aş–

teaptă startul dincolo de noul continent e domeniul fratelui Enkidu iar

mai departe e tărâmul rupestru între turn şi peşteră pendulează poetul

postmodern revin în

 

III

 

bulevardul Ştef ...i apologize : în bulevardul Cappuccino numit ast–

fel pentru mirosul specific de cafea–cocktail pe care îl exaltă / trans–

portă femeile plimbătoare trecătoare supranumite „cappuccine–senza–

ţii”  or  ele ne scoală în picioare simţurile cu tot cu organele lor mă

opresc  la Terasa  Capuccinilor  comand o  ceaşcă de cappuccino savu–

rez  privesc mişcarea browniană a oraşului formele şi culorile femini–

ne mă apucă de ochi vocile lor cochete / excitante  mă trag de urechi

simt cum mi se prelinge în suflet libertatea Eu nu mai este terorizat de

Noi se apropie de sine până la uitarea de sine cum n – a  reuşit  nici în

turnul de fildeş acolo în interior el era în exterior aci în exterior este în

interior - remarca lui Pessoa - respir respir respir simt cum se bucură

şi se joacă în mine celălalt l-am numit provizoriu Enkidu mă îmboldeş–

te scot notebook–ul şi scriu mai nestingherit aici în mulţime decât în

solitudine reiterez revelaţia lui Cehov  scriu acest poem sonată–jazz

clip în trei respitaţii eu scriu noi scriem şi ne imaginăm că duminică

vom avea la „dejun”  o „cappuccină–senzaţie” pe iarbă ...

 

 

 

1 + 3 + 3 + 3 x 5

 

În anul naşterii mele stalin murea la Moscova Borges  scria

în cartierul de sud al Buenos Airesului „Matei XXV 30” şi al

doilea poem al darurilor iar la Larga bunelul meu te sădea pe

tine ca să surmonteze falia dintre sat şi pădure dintre oameni

şi copaci

„gorunule din margine de codru”

De la moartea tiranului ne-am ales cu eliberarea tatei din gula-

gul siberian făcându-se astfel posibilă modesta minune a concepe-

rii mele  Borges a devenit pentru mine oglinda Alephul în care se

arată Universul şi în care prea păun(d) aş fi de s-ar întâmpla întâm-

plător să apar fugitiv şi eu iar tu gorunule eşti arătarea sufletului

meu

Am ajuns amândoi la pitagoreicul magicul sacrul ciclu

1+3+3+3x5

Am cunoscut lucruri  cuvinte şi limite „stele pâine şi biblioteci”

şi toate cele omului deschise pe care nimeni nu le-ar putea inven-

taria mai cosmic decât Whitman am citit mai multe de câte am trăit

şi totuşi încă nu am ajuns la lectură

„ noi scriem fiindcă nu ştim să citim”

Pentru a evada din fatalitatea limbajului mi-am căutat refugiu în

poezie l-am ascultat pe Platon şi mi-am scris poemele mai mult în

suflet decât pe hârtie ieri după ce am terminat de scris ultimul poem

m-am uitat în oglinda Borges şi am citit:

„Ai istovit anii şi ei te-au istovit

Şi încă nu ai scris poemul”

Cantos-ul meu cel mare s-ar putea întâmpla să fii chiar tu

„gorunule din margine de codru”

Când mă încălzeam la umbra ta  n-am auzit crescând în tine nici

un fel de sicriu - Larga nu-şi poate permite imitarea Lancrămului -

ci aud mereu cum se împlinesc înlăuntru-ţi poemele ce le scriu în

suflet

De teama plagiatului s-ar putea să rămân fără sicriu

Aferim

egoismul nostru funciar trebuia odată şi odată să înceteze curăţenia

lemnului trebuia să-ţi schimbe de mult destinul

Şi-apoi imaginează-ţi că la judecata de apoi Homer  Shakespeare

Joyce şi toţi ceilalţi se vor prezenta cu câte o carte şi numai eu mă

voi înfăţişa cu un copac singurul rămas teafăr nedevorat de civiliza-

ţia scrisului  neprefăcut în hârtie neprofanat de cuvintele omului

Iar pe lumea cealaltă

Soarele e sălbatic e nimicitor...

La răscrucea 1+3+3+3x5 ne amintim

„gorunule din margine de codru”

că la începutul primei noastre decade stalin murea la Moscova

Borges scria la Buenos Aires poemele sale preferate iar la Larga

bunelul şi tatăl meu deschideau calea fiinţării unui băiet şi unui

pu(o)iet

Astăzi tu dai formă firmamentului iar eu mă las măgulit citind

poemul „Unui poet minor din antologie” scris  de argentinian tot

în anul naşterii mele

 

 

 

Pălăria lui Sadoveanu e de prisos

 

Un elefant iese din popuşoi. Un popuşoi intră în elefant

Popuşoiul e din satul nostru Elefantul este din satul glo-

bal dar a ajuns acolo din cătunul său natal de unde l-a fu-

fugărit  moartea elefanţilor - şoricelul În satul global tre-

buie să te duci cu mâncare de acasă din care cauză a şi a-

juns elefantul în popuşoii noştri plini cu nemuritori Satul

global se întreţine din pseudopăstorit Mouse („măi şoare-

ce”) e numele dinastiei de ciobani electronici Ei pasc tur-

me de oiţe caligrafice Stâna mauşilor e un site în coada ia-

zului virtual Seara ciobanii aceştia îşi trag oiţele de ţâţe

mulgând semnificaţii spumoase şi ironii Laptele stors este

pus la fiert într-o capişte globală ca să se aleagă din el ca-

şuri de idei acestea fiind transformate mai apoi în poeche-

ese - un fel de matrice prozodico-stilistică Dacă va fi poe-

cheese va fi şi poezie spun globalosătenii Lângă iezătură

un e-ipochimen a aruncat undiţa să prindă suveica Un cer

lat cât pălăria lui Sadoveanu stă deasupra lui şi a iazului O

ancuţă se apropie şi-l întreabă unde stau electromocanii ca-

re trag de  sfârcuri  mioriţele de scris Laptele umple gălea-

ta şi stă să se reverse peste poalele-foile ancuţei dată  pe

spate de un sărut downloadat De va fi poecheese va fi şi

cântec de leagăn pentru poemele nou-născute De obicei ma-

tricea cade pradă poeţilor ofiţeri ai comandoului şi capora-

lilor corpului de debarcare Softcheese-a e pentru poeţii in-

fanterişti iar whey-ul  ca şi ghinda  dintr-un poem al  bă-

ietului de la Buda e pentru swine-ii pe care îi vor epuiza

ofiţerii Ca să aspiri la poecheese trebuie mai întâi să înfrângi

swineul (din tine?) Ca să poţi să răpui swineul trebuie să

aduni un megabit de poezii Ca să scrii megabitul  trebuie

să prinzi momentul oportun Pentru a şti când a sosit clipa de

graţie iei o lespejoară şi o arunci pe oglinda e-apei Dacă a-

junge la malul opus te pui pe scris dacă nu mai aştepţi Dacă

va fi poecheese va fi şi poezie Azvârl pietricica:

s!f?r,r ;r r ))))))))))

Lespejoara atinge faţa iazului şi sare  Din trei salturi ajunge

la celălalt mal E-păcurarul termină de muls oaie albă Eu în-

cep să scriu oaie neagră Un elefant intră în popuşoi Un popu-

şoi iese din elefant

 

 

 

Vulcanul  homotextual

 

M-am aşezat la această masă

Am deschis în faţa mea

această foaie  albă şi

mistică precum  zăpada

care a acoperit  câmpiile şi casele

pictate în cadrul geamului meu

 

Îmi acordez tonul gândului

la ninsoarea de afară

 

Ninge în mine un cuvânt

apoi o idee

apoi altele şi altele

până când sufletul meu se umple de un

viscol de înţelesuri

Fiecare lucru începe să fie văzut

din toate părţile

Toate părţile se oglindesc

în fiecare lucru

Poţi să revii la oricare

de un număr infinit de ori

Nu există nici un

gând împietrit

totul este în mişcare

iar aceasta trece într-un zumzet

de fond

şi începe să mi se pară

că roiul acesta din mine

stă să erupă

 

Acum!

îmi zic

acum e momentul

şi

plin de elan

îmi suflec mânecile

şi-mi răsfir degetele pe tastatură

Scriu o literă

Scriu un cuvânt

Scriu o frază

Înnegresc toată pagina

tot window-ul

 

Deodată

ninsoarea din mine încetează

şi roiul nu se mai aude

Literele şi cuvintele

stau împietrite

zidite în rânduri liniare

ca nişte soldăţei prinşi în frontul

în care nu pot avea decât un singur loc

şi

o singură viziune

Semnele negre pe care le-am îngropat

în albul din faţa mea

parcă ar fi

nişte cruci într-un cimitir

 

Cutremurat

îmi imaginez o ninsoare

cu litere

cu semne de smoală care

potopesc totul.

apoi  Vezuviul şi  Pompeiul...

 

Am aruncat pixul...

adică nu : am apăsat pe

Delete

şi am strigat:

- Ninge-o, Doamne, înapoi !

Şi fă ceva să se potolească

vulcanul homotextual.

Ea

Ea a intrat în viaţa mea cum înfloreşte nucul când se

prelingea printre degetele tatei sângele păsării sacrificate iar eu

cutremurat m-am simţit montat de privirea ei

Ea nu avea ochi Căci dacă i-ar fi avut nu m-ar fi văzut

Ea nu avea corp Că dacă-1 avea nu încăpea într-un plan liniat

Ea a intrat în viaţa mea cum înfloreşte nucul Asta de dragul ei mai apoi am exagerat evocând explozii cromatice de rozacee

M-am apropiat de ea cum ajungi la miezul de nucă

Dar la început fructe nici nu erau Exista numai jocul de nuanţe al verdelui nucăriu şi încă mirosul acela pur şi tare remarcabil prin faptul că de el nu se apropie
muştele

Ea era ca verdele ce se naşte pe sine jucându-se cu el însuşi

O simţeam pretutindeni dar ne-ntâlneam numai în planul liniat unde ea poposea printre semne caligrafice şi printre piese de ierbar

Când s-au făcut fructele eram plin de ea cum ţi se vopsesc mâinile de la coaja nucilor verzi Mama: „Băiatul nostru s-a înnucit de tot"

Ea mă tortura aşa cum miezul de nucă verde te pune să treci tot amarul până să ajungi la el Pe atunci mă obseda ideea îndulcirii M-a remontat replica tatei către mama care fierbea dulceaţă de nuci: „Apoi cu atâta zahăr eu aş face bunătate şi dintr-un..."

Ea nu avea ochi nici corp Dar începuse să mă roage tot mai insistent s-o scot în lume şi s-o spun

I-am adunat corpul de prin dicţionare şi am scos-o în grădină s-o spun mai întâi pentru mine Apoi am împopoţănat-o cu toate figurile de stil şi am ieşit cu ea în sat călcând cu toate felurile de picioare

Lumea a dezaprobat-o Şerpuiau către noi asemenea substantive şi asemenea adjective că mi se-necau verbele-n gură Mi-am dat seama că din exces de zel o făcusem să semene cu profesionista satului

Ea suferea mult dar eu nu ştiam cum s-o apăr Atunci ea s-a înfuriat A aruncat toate cordelele de pe dânsa şi a rămas goală-goluţă în mijlocul satului şi când a prins a se spune pe sine lumea s-a resemnat

Mi-am scos tunica şi m-am repezit să-i acopăr goliciunea Aşa se şi poartă de atunci când iese în public Iar lumea când se referă la dânsa vorbeşte despre tunica-mi

Ea este ca miezul de nucă verde

Nucile coapte sunt sus de tot iar vârfurile le pradă corbul Nevermore Uneori sunt gelos pe el dar mă gândesc că mai bine ar fi dacă aş putea să reuşesc înaintea lui

Ea a intrat în viaţa mea cum înfloreşte nucul

Ea nu are ochi şi de aceea-i statornică S-a schimbat doar locul nostru de-ntâlnire din planul cu pătrăţele în cubul monitorului deasupra căruia în cui veghează tunica mea.