Krista Szöcs
cu genunchii la gură
ed. Charmides, Bistriţa, 2013
tot ce știam până acum s-a șters
ca un card de memorie scăpat în apă
am uitat cum să privesc tavanul
să îmbrac dresurile
nu îndrăznesc să mai cer nimic
și iată cum tremur în faţa ta
ca un purice în faţa unui câine ud
îmi rod unghiile
pentru că nu m-ai dezvăţat încă de asta
nu mi-ai spus că fără tine
unghiile cresc de cinci ori mai repede
și tot de cinci ori mâinile
vor uita să le ducă la gură
cu genunchii la gură totul pare mai ușor de privit
tot cu genunchii la gură e mai ușor de așteptat
să crească iarba
cineva să strângă mizeria
de trei săptămâni
și știi că sora ta va aduna covorul lenjeria aruncată pe jos
va șterge praful
prietenii vechi nu vor ști să trimită scrisori
vor inventa povești despre cât de bine o duci
prietenii noi vor suna alt număr la interfon
iar tu o să taci în continuare
pentru că nu poţi face mai mult
într-o poză de familie toate afișăm același
zâmbet tâmp
la 22 încă mă joc în părul mamei
încă stau întinsă pe pătura spălăcită
sub un balcon de lemn
diferenţe: părul ei este mai rar
cântărește mai mult de 40 kg
eu nu vreau să devin cântăreaţă
tata nu îi mai dăruiește bibelouri
mâna deja mi-a amorţit
am vrut să ascund cureaua de armată
și l-am găsit plângând
cu poza în mână
răbdare
e timpul mamelor tinere și a surorilor mari
timpul pentru „ce dracu e cu tine” când ai dormit
prea mult
și pot oricând spera
ele să se deschidă în faţa mea ca prietena
pe care nu am mai sunat-o de două luni
suntem blocaţi în tăcere și ne purtăm la fel
cum ne-am pierde o mână
sau totul în jur ar fi doar garduri
cad pe spate
zgomotul căderii se aude înăbușit
mă dezbrac încet la fel de încet
ca braţele tale ridicându-mă în aer
doar becul mai pendulează silenţios
în mijlocul sufrageriei
nu știu cine a trecut pe aici
becul nu s-a oprit
antik
pentru noi
sexul
nu
va fi
un remediu
gândurile
vor deveni
mai
numeroase
mai negre
în cerul gurii
iar tu
tu
o târfă
care
se privește
cu dispreţ
într-o oglindă
spartă
romantik
te-am surprins schimbându-ţi hainele
în casa plină cu muște
am rămas
și nimic nimic nu s-a întâmplat
te-am surprins schimbându-ţi hainele
am coborât scările
înainte să uit
neliniștea ta se zbătea ca un pește
la picioarele mele
antik
nu știu
dacă
mai e ceva
de făcut
sau continuarea
o să vină
de la sine
vreau
din nou
în fașă
cumva
cumva
pudra mentolată
să înlăture
mizeria
să fim
mai șterse
decât
blugii
purtaţi
prea mulţi
ani
romantik
încă o zi în care ne-am întâlnit întâmplător
și nu am vrut nici măcar o floare
nu am vrut să știu prima ta carte citită
nici numele vecinului de la trei
mi-am așezat calmă palmele pe genunchi
și eu aveam cel mai mare zâmbet
și tu aveai cel mai mare zâmbet
poţi să te trezești într-o dimineaţă
crezând că sânul ţi-a putrezit
te pipăi buimăcită pe toată partea stângă
întorci capul
în locul lui
altcineva visează mâini deasupra unui cuib
de fapt
cred că am pipăit și partea dreaptă
în drumul spre market toţi mă privesc ca pe o proaspăt mămică
împingând o tricicletă
cineva care nu a învăţat niciodată să înoate
am mers cât am putut de repede
antik îl ţine pe tata cu capul în jos
k vino să vezi ce ţi-am adus
câinele doarme în fiecare noapte cu capul pe pubisul meu madi
îl face să latre apoi îi mângâie botul umed îl linişteşte îi pieptănăm blana aspră
până când dinţii lui sar unul câte unul mama ne ceartă
adună mizeria asta
în serile când tata dispare câinele zbiară
îl caut cu madi în toată casa
îl caut cu antik afară
îl caut pe câmpia de hârtie
când tata se aşează cu noi la masă aud câinele lătrând
antik înfundă gura tatei cu prosopul de bucătărie
noi mângâiem câinele